Minerva Boitan

## **Doamna Minerva Boitan:**

Domnule președinte, Stimați colegi,

Astăzi voi face o declarație politică în legătură cu implicarea femeii în politica românească.

Dacă această declarație era spusă de un bărbat, probabil că ar fi fost interpretată ca un manifest cu iz misogin, dar este doar un punct de vedere asupra implicării unor femei în politica noastră românească.

Evenimentele din ultima perioadă fac dovada unui proces de degradare a clasei politice, proces la care participarea feminină este substanțială. Din păcate, amprenta dâmbovițeano-fanariotă ce caracterizează _homo politicus_ autohton se observă și la nivelul unor femei lider politic, combinând astfel politicianismul vulgar, bădăran, executant al unor ordine clare, cu tupeul escrocului financiar, care minte, înșală, manipulează.

Dincolo de discursurile lor mai mult sau mai puțin consistente, femeile din politică stârnesc laude și, mai ales, critici în legătură cu modul de a se face vizibile.

Percepția românilor este că promovarea femeilor în politică este doar rezultatul modului în care acestea relaționează cu liderii partidelor.

Nu de puține ori, femeile de pe scena politică românească aleg să se expună public mai mult decât este necesar pentru a-și spori notorietatea, astfel ignoră faptul – și vă rog, stimat auditoriu, să mă iertați pentru exprimarea dură – că prostituția politică nu generează credibilitate, ci, dimpotrivă, îngroapă orice speranță a alegătorului simplu într-o clasă politică care să fie garantul valorilor și perceptelor morale.

Se pune astfel întrebarea, care, ce-i drept, mă pune și pe mine, ca femeie, pe gânduri: de ce vrea femeia în politică?

Dorind să fie ceea ce nu sunt, unele femei politician care provin, culmea, chiar din noua generație doresc o ascensiune ușoară și fără complicații spre vârful carierei politice, fără a învăța ce este, de fapt, polisul, cetatea, comunitatea, națiunea pe care trebuie să o reprezinte.

Există modele recunoscute și respectate de comunitatea internațională pentru diplomație, corectitudine publică, imparțialitatea funcției, precum Margaret Hilda Thatcher, Indira Gandhi sau, mai apropiate de spațiul estic, premierul turc Tansu Çiller sau Golda Meir, premier israelian, dar nu prezintă însemnătate pentru tinerele vlăstare feminine din politica românească venite de nicăieri fără a parcurge etapele normale ale devenirii. Ele cochetează cu funcțiile ministeriale importante ca putere financiară sau parlamentară și uită că a fi implicate în politică nu se traduce cu a face jocuri de culise, de servitute, murdare, ieftine. Sper să nu uite

și că, dacă ajungi repede sus, tot așa o să și cazi, cum spune vorba românească.

Din 1986, Norvegia, bine cunoscută uneia dintre doamnele politicii românești, și-a câștigat reputația de stat al femeilor, odată cu apariția unei femei prim-ministru care a format un guvern în care aproximativ jumătate din miniștri erau femei. De atunci, femeile au deținut o pondere considerabilă în Guvernul norvegian și modul de acțiune politică a condus la prosperitatea economică bine cunoscută de dumneavoastră.