Fără îndoială, sunt din categoria celor care acceptă și consideră că o moțiune nu este numai o procedură constituțională și ea, fără îndoială, trebuie apreciată cu tot respectul, dar și dintre cei care consideră că o moțiune poate să fie prilejul unor dezbateri importante în Parlamentul României pe domeniul pe care ea se constituie. Și, de aceea, am așteptat conținutul acestei moțiuni cu speranța că, fără îndoială, el se va referi la problemele cu care învățământul se confruntă și că va încerca să scoată educația din teatrul luptei politice, așa cum ați procedat în ultimii ani, cât v-ați aflat la guvernare.
## Doamnelor și domnilor deputați,
Am răspuns moțiunii citite de la acest microfon pe aproximativ 16 pagini. N-am să citesc integral acest răspuns. Dar am să încerc să răspund cu fapte lucrurilor, problemelor pe care moțiunea le ridică.
Și, în primul rând, aș vrea să mă refer la clasa pregătitoare.
Am preluat mandatul de ministru la începutul lunii iulie și vă mărturisesc adevărul. Puteți să-l verificați cu documente. În afară de faptul că era aprobat curriculumul și atât, nimic altceva nu era gândit și pregătit ca demers pentru ca această clasă să demareze, pentru prima dată, la 15 septembrie, în condițiile unei pregătiri corespunzătoare.
Ca urmare, cu toate inspectoratele școlare care n-au plecat în vacanță, în această vară, în cele două luni, am încercat să recuperăm ceea ce nu s-a făcut de la promulgarea Legii învățământului, moment din care se știa de existența acestei clase pregătitoare. Și anume, în primul rând, această clasă era gândită ca o formulă de trecere de la grădiniță spre școală, ca o formulă prin care achizițiile în cunoaștere să se realizeze în școală cu mijloacele jocului.
Nu existau materiale didactice gândite pentru clasa pregătitoare și, fără îndoială, nu exista un demers coerent care să ducă la 15 septembrie la existența acestor materiale didactice în școli.
Ca urmare, printr-o hotărâre pe care a luat-o Guvernul Ponta, s-a acceptat ca, dintr-un program derulat cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, o sumă să fie alocată materialelor didactice și s-a trecut imediat la constituirea portofoliului acestor materiale, cu ajutorul experților de la Institutul de Științe ale Educației și al experților din Ministerul Educației, la lansarea licitației și la derularea licitației, în așa fel încât materialele didactice să fie în școală la timp. Cu eforturi extrem de susținute, lucrul acesta a fost reușit într-un termen extrem de scurt.
În același timp, erau aproape toți copiii înscriși în clasa pregătitoare. Ministerul Educației, deși trimisese profesorii la un recensământ absolut neașteptat și, fără îndoială, care nu face parte din fișa postului cadrelor didactice, estima pentru clasa pregătitoare un număr de 6 mii de clase.
În realitate, sunt 8.700 de clase și sigur că a trebuit să facem eforturi suplimentare ca această diferență să fie asumată și numărul respectiv de clase să fie, de asemenea, pregătit din toate punctele de vedere în mod corespunzător.
Poate problema cea mai neplăcută a acestei pregătiri o reprezintă spațiile în care s-au organizat aceste clase pregătitoare.
Am invocat de multe ori, atunci când eram în opoziție, cum spunea doamna Turcan de la acest microfon, faptul că pentru un asemenea demers este nevoie de un studiu de impact, care n-a existat, măcar de o evaluare la nivelul inspectoratelor, în așa fel încât să ne asigurăm că există spații adecvate pentru copiii aceștia cu vârste de 5-6 ani. Lucrul acesta nu s-a întâmplat și, ca urmare, ne-am aflat în situația să organizăm clase pregătitoare în spații total neadecvate, în ateliere, în laboratoare – s-au desființat în foarte multe școli laboratoarele de fizică, de chimie, de biologie și chiar de informatică –, în birourile pentru personalul administrativ, în anexele unor săli de clasă, în săli de sport, în internate, în cabinete metodice, în cluburile elevilor, în grădinițe învecinate, în sălile de festivități, în cămine, în vestiare, în săli multimedia, în cabinete metodice, în spațiile destinate programelor after school, în cabinete de logopedie și, sigur, în alte spații total neadecvate, în holurile școlilor, spații total neadecvate vârstei de 5-6 ani.
Ca urmare, evident că să greșești putem admite, că este omenește, dar să perseverezi în greșeală este diabolic. De aceea, se impune o analiză foarte corectă și foarte la obiect, în așa fel încât în anul școlar următor să nu reedităm necazurile acestui an și să nu-i punem pe părinți în situația de a-și retrage copiii de la școală pentru că învață în spații neadecvate.
Dacă vorbim de părinți, aduceți-vă aminte și nu puneți sub semnul întrebării și inteligența, și memoria oamenilor! Aduceți-vă aminte prin ce-au trecut părinții când și-au înscris copiii în clasa pregătitoare! Și-au schimbat domiciliul. Ne trezim acum cu adrese în care locuiesc 10-12 familii, și-au declarat la notariat apartenența la grupuri etnice ca să-și poată înscrie copiii la școala germană și multe asemenea aberații – iertați-mă că folosesc un cuvânt atât de dur de la acest microfon! Asemenea situații nu trebuie să se mai repete. Părintele trebuie să aibă libertatea de a decide pentru copilul lui școala pe care o alege și învățătorul la care trebuie să meargă.
Sigur că nu am timp acum să citesc măcar câteva din locațiile în care clasa pregătitoare a fost organizată în condiții total inadecvate.
Despre clasa pregătitoare.
Peste clasa pregătitoare nu putem să trecem fără să facem referire la faptul că nu era nimic pregătit în legătură cu cadrele didactice care trebuiau să intre la această clasă la 15 septembrie.
Ca urmare, dintr-un program din fondurile europene, împreună cu Institutul de Științe ale Educației și cu experții din Ministerul Educației, am stabilit un program de formare a cadrelor didactice, de formare a formatorilor și apoi de formare a cadrelor didactice, și socotesc că anul acesta a fost chiar un noroc faptul că s-au înscris pentru a preda la clasa pregătitoare cadre didactice calificate, în marea lor majoritate titulari și în marea lor majoritate cu studii atât pe învățământul preșcolar, cât și pe învățământul primar.
Aceasta a fost o șansă. Această formare a profesorilor ar fi trebuit să înceapă cu un an înainte, nu să se realizeze în două luni de zile până la debutul clasei pregătitoare.
Evident că am anunțat și vom face acest lucru, vom lua măsurile necesare pentru remedierea acestor situații, pentru ca părinții, profesorii, școlile, directorii să nu se mai confrunte cu situația cu care s-au confruntat anul acesta în ceea ce privește organizarea clasei pregătitoare.
Vorbiți despre Institutul de Științe ale Educației, de faptul că s-a schimbat conducerea. Dar vă reamintesc, stimați semnatari ai acestei moțiuni, că, în doi ani de zile, dumneavoastră ați numit trei directori la acest institut, iar celui care a plecat la 30 iunie anul acesta atât i-ați dat mandatul! I se încheia mandatul pe 30 iunie. Apoi, despre ce vorbim, dacă dumneavoastră ați luat această decizie și noi n-am făcut decât, evident, să o aplicăm?
Consider că Institutul de Științe ale Educației are un rol important în deciziile pe care ministerul le ia. De aceea, deja am demarat întâlnirile cu experții acestui institut, cu experții din universitățile unde există facultăți de științe ale educației, pentru a demara curriculumul. Legea a fost aprobată și a intrat în aplicare pe 8 februarie 2011, iar acum ne aflăm în situația în care avem curriculum doar pentru clasa pregătitoare, pentru clasa I și pentru clasa a II-a. Ce s-a întâmplat în acești aproape doi ani în care preocuparea nu s-a centrat pe noul curriculum, dacă tot ați produs o lege nouă și dacă tot ați vrut să faceți schimbări în această direcție?
De aceea, acum, Institutul de Științe ale Educației, împreună cu cadrele didactice universitare de specialitate lucrează la elaborarea în continuitate a curriculumului de la clasa pregătitoare și până la ultima clasă de liceu. De aceea, Institutul de Științe ale Educației reprezintă pentru noi un punct de sprijin important și-l tratăm cu tot respectul și cu toată atenția necesară.
Precizați în moțiune că în 2009 nu am dat cifre de școlarizare pentru învățământul profesional și așa este. Este cred că singurul lucru corect din moțiunea pe care dumneavoastră o prezentați. Dar nu spuneți de ce n-am dat cifră de școlarizare și nu spuneți de ce n-ați dat dumneavoastră în 2010, în 2011 și în 2012?! Pentru că la o analiză pe care am făcut-o în 2009 am constatat că absolvenții școlilor profesionale într-o proporție cuprinsă între 95 și 97% urmau liceul pe ruta progresivă, adică un an în plus și de cheltuială, și din viața lor, fără efectele scontate. De ce? Pentru că în toată această perioadă până în 2009 școala profesională nu a fost racordată la nevoia de pe piața muncii.
N-am dat cifră de școlarizare cu speranța că pot să racordez această școală profesională la ceea ce cere piața muncii și, evident, din anul următor să putem intra pe domeniile de specialitate, în așa fel încât și absolvenții acestor școli, dar și părinții lor să înțeleagă de ce fac o asemenea școală, la ce le este utilă, că-și pot găsi cu școala profesională un loc de muncă. Altfel, școala este inutilă și ei caută alte soluții pentru cariera lor profesională.
Ați introdus anul acesta pentru profesionalizarea prin școala profesională o improvizație care pe mine mă cutremură. Adică elevii, după clasa a IX-a, după ce au luat o rută profesională spre liceu, să renunțe la ruta profesională pe care au ales-o și să se orienteze în școala profesională! Eu cred că această invenție nu face decât să-i păcălească pe cei 12 mii de copii care s-au înscris, din 20 și ceva de mii cât ați preconizat dumneavoastră.
Cred că soluția pentru școala profesională se găsește după gimnaziu, după clasa a VIII-a, dar școala profesională
trebuie să fie racordată la nevoia de pe piața muncii și de aceea mi se pare că este firesc să corectăm și să procedăm în conformitate cu ceea ce este bine pentru elevii care accesează această școală, și nu cu ceea ce credem noi într-o lume virtuală că se potrivește dintr-o decizie eventual luată în cabinetul ministrului.
Vă referiți în moțiune la bacalaureatul profesional.
## Doamnelor și domnilor semnatari ai acestei moțiuni,
Nu se poate să nu vă uitați care sunt efectele, în cea mai mare parte probabil legate și de inadecvarea subiectelor, celor două sesiuni ale examenului de bacalaureat, promoțiile 2011 și 2012. Sunt circa 150 de mii de absolvenți de liceu care au fost abandonați și îngroașă rândurile șomerilor. Uitați-vă anul acesta cum s-au înscris în șomaj, imediat după ce n-au promovat examenul de bacalaureat! Eu cred că nu putem să fim o societate căreia să nu îi pese dacă un tânăr de 18 sau 19 ani începe o carieră profesională sau, dimpotrivă, îngroașă rândurile șomerilor și debutează într-o manieră absolut inacceptabilă.
De aceea bacalaureatul profesional nu atinge bacalaureatul național, care trebuie să rămână permisul de acces în învățământul superior. Bacalaureatul profesional vine ca o soluție de creștere a competențelor profesionale și ca o șansă de integrare pe piața muncii din partea celor care îl susțin, pentru că acest bacalaureat are în conținutul lui și competențele generale, dar și competențe noi, competențele antreprenoriale date de lucrarea scrisă, de proiectul și de proba practică pe care ei trebuie să le susțină.
De aceea, cred că faptul că invocați la adresa acestui tip de bacalaureat lucruri care sunt total nepotrivite nu este decât o dovadă a faptului că n-ați avut probabil răgazul sau n-ați avut specialiștii care să explice că într-o școală poți să finalizezi având mai multe rute profesionale ulterioare și trebuie să vii cu legislația în favoarea celor pe care îi gestionezi într-un moment sau altul.
Invocați schimbarea directorilor și inspectorilor generali și generali-adjuncți școlari.
Personal, vă spun că n-am schimbat de când am preluat mandatul până acum. Dar cum este posibil să uitați că atunci când ați preluat guvernarea într-o noapte ați schimbat toți directorii, toți inspectorii școlari generali și ceilalți inspectori din inspectoratele școlare? Noi am transmis acum inspectoratelor o recomandare să nu schimbe decât directorii ale căror performanțe școlare sunt necorespunzătoare. Sunt licee în care doi ani la rând n-a promovat niciun elev bacalaureatul. Cred că este și vina directorului de școală și cred că inspectoratul care a schimbat un astfel de director a procedat foarte corect. Au mai fost schimbați directorii care și-au dat demisia sau care au împlinit vârsta de pensionare și au trecut la pensie.
Am venit public cu o propunere și poate ne sprijiniți să o aducem ca o modificare în lege pentru a încheia odată și odată politizarea școlilor, și anume, cred că directorul școlii trebuie ales de consiliul profesoral, așa cum rectorii universităților sunt aleși de senatele sau de comunitățile academice respective.
Faptul că în lege ați prevăzut altceva este o dovadă că n-ați avut nicio clipă intenția de a depolitiza școala. Vreau să facem acest lucru și cred că este o șansă de a crește performanța în școală.
Dumneavoastră vorbiți de performanță, dar un document care a produs efecte pozitive și care a fost promovat în 2003, și anume o hotărâre de guvern prin care în toate centrele de județ funcționau centre de creștere a performanțelor școlare și care într-un an de zile reușiseră să adune circa 12 mii de elevi... Le-ați desființat! Acum întreb în județele în care mă duc și aflu că doar la Cluj mai există un asemenea centru de performanță. Păi, atunci, cum vorbim de performanță de la această tribună, când în realitate lucrurile iată cum stau: abandonăm performanța așa cum am abandonat și olimpicii în 2011, i-ați abandonat și nu le-ați dat premiile care li se cuvin.
Sunteți în eroare atunci când spuneți că s-ar putea să fie o problemă juridică în legătură cu ordinul ministrului prin care școala a început la 17 septembrie pentru că 15 era sâmbătă. În tradiția școlii românești, școala începe la 15 septembrie. Iar cu această decizie eu am informat Guvernul în 29 august și, fără îndoială, ordinul l-am emis imediat după ședința de guvern, așa încât este un nou neadevăr la care faceți referire.
În legătură cu Ordonanța de urgență a Guvernului emisă la sfârșitul lui mai 2012 care face modificări în ceea ce privește ocuparea și mișcarea personalului didactic, eu cred că, dacă n-ar fi existat această ordonanță, am fi avut astăzi școli fără personal didactic. După părerea mea, greșit a fost demarat procesul de titularizare. Am găsit scoase la concurs pentru titularizare aproximativ 6 mii de posturi și alte 32 de mii pentru suplinire. Eu cred că un număr atât de mare de suplinitori niciodată sistemul de învățământ nu l-a avut. Și cred că un număr atât de mare de suplinitori nu este de natură să crească performanța sistemului, să-i dea calitate, ci, dimpotrivă, să-l facă instabil și să ne confruntăm așa cum ne-am confruntat anul acesta cu rezultatele de la sfârșit de an extrem de nemulțumitoare: 57 de mii de copii absolvenți ai clasei a VIII-a n-au luat măcar media 5 la evaluare, din care 37 de mii sunt din mediul rural.
Ce se întâmplă cu școlile din mediul rural? De ce am ajuns aici? Care sunt măsurile pe care dumneavoastră le-ați luat pentru a scăpa de acest păcat extraordinar de mare pe care-l face sistemul? Inteligența se naște peste tot în țară. Copiii aceia din mediul rural n-au nicio vină că li s-a deplasat școala de domiciliu cu opt sau zece kilometri și n-au microbuzele necesare să ajungă la școală.
Prin aceeași ordonanță, ministerul a venit și în favoarea sistemului de învățământ superior care era în situația să nu-și poată acoperi normele, pentru că ați introdus în lege o măsură pe care n-o are nimeni în lume: profesorii universitari la 65 de ani să plece acasă, să nu mai poată conduce nici doctorate. Ieri am avut la deschiderea uneia dintre universități un fost membru al Academiei Române pe care noi l-am pensionat la 70 de ani, pentru că legea anterioară era mai generoasă, și care de 11 ani este la Texas University „full professor”. Asemenea exemple sunt numeroase. Ne pasă de școală, de învățământul superior? Vrem sau nu vrem performanță? Dacă vrem, atunci măsurile trebuie să fie racordate la realitatea sistemului, nu inventate într-un cabinet de ministru.
Ați făcut referire în moțiune la Consiliul de Etică și la Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.
## Stimați colegi,
Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare a fost constituit din pixul ministrului. Am schimbat acest consiliu și am cerut universităților să propună cadre didactice cu performanță academică și s-a constituit acest consiliu, conform oricărei democrații academice, dintre propunerile universităților și universitățile le-au aprobat prin structurile lor de conducere, respectiv din senat.
Acest consiliu și-a constituit comisiile, iar comisiile fac propuneri în continuare de regulamente și de membri ai acestor comisii unor cercetători și cadre didactice din diaspora sau din universități din străinătate. Ne interesează performanța și am dovedit prin toate măsurile pe care le-am luat că acesta a fost obiectivul major și că am avut priceperea să luăm măsuri adecvate, nu măsuri inventate care cel mult pot să fie cuprinse în mediul virtual.
Consiliul Național de Etică funcționează nu pe baza unui regulament pe care l-a stabilit ministerul, ci pe baza legii pe care a elaborat-o – și pe care dumneavoastră ați aprobat-o –, pe care a elaborat-o ministrul Funeriu. Consiliul Național de Etică este, conform legii, cel competent să decidă în legătură cu abaterile de la etica universitară pentru demnitari. Ministrul nu are niciun fel de rol în această procedură. Încă o dată subliniez: nu este o procedură pe care eu am promovat-o, este o procedură rezultată din Legea nr. 1 pe care dumneavoastră v-ați asumat răspunderea împreună cu Guvernul pe care l-ați susținut.
Vorbiți de clasificarea universităților.
Doamnelor și domnilor deputați semnatari ai acestei moțiuni,
Nu există documente în Ministerul Educației care să confirme legalitatea unui asemenea demers de o asemenea importanță, motiv pentru care suntem acum confruntați cu două procese: Universitatea din Suceava și Asociația Universităților Private din România au dat ministerul în judecată pentru nerespectarea legii în procesul de clasificare a universităților.
Cum putem să răspundem acestor procese fără documente? De ce nu s-a respectat în acest proces de clasificare legea pe care dumneavoastră v-ați asumat-o? Știu din poziția mea de rector că întâi ni s-au cerut datele și după aceea a fost aprobată de Guvern metodologia privind criteriile de clasificare și de ierarhizare a programelor de studiu, contrar prevederilor din lege, în care se spune foarte clar: trebuie întâi să fie elaborată metodologia cu criteriile, apoi să fie cerute universităților date.
De asemenea, nu avem date oficiale, publice, publicate în Monitorul Oficial, despre modul în care au fost selecționate instituțiile externe participante la acest proces, pentru că legea spune la fel de limpede că prima clasificare se face de către o instituție selectată dintre instituțiile care au asemenea competențe. Ar trebui să găsim aceste documente ca să putem explica nu numai în justiție, dar să putem explica și universităților, pentru că o asemenea clasificare are consecințe în finanțare și nimeni nu poate să decidă o finanțare mai mare sau mai mică fără să aibă o bază legală pentru această finanțare. Dar pentru că vorbiți că ați introdus această finanțare pe criterii de calitate, vă reamintesc că am fost primul ministru care în anul 2001 a introdus pentru prima dată finanțarea universităților pe criterii de calitate și se
ajunsese la o cotă de 30% din finanțare, finanțarea pe criteriile de calitate stabilite nu de minister, ci de instituțiile care sunt abilitate.
Ați făcut referire la masteratul didactic. Stimați colegi,
Nimic din masteratul didactic nu am găsit pregătit de cei care au fost înaintea mea în minister. Ca urmare, eu nu pot să-mi asum un demers academic fără ca el să fie pregătit în mod corespunzător. Nici bani în buget n-ați prevăzut pentru acest masterat didactic și apare și o contradicție legislativă, pentru că se vorbește de faptul că masteratul didactic intră odată cu prima promoție care a fost admisă la universitate pe Legea nr. 1 din 2011. Asta înseamnă că prima promoție pentru care trebuie să fie organizat masterat didactic este promoția absolvenților din 2014, nu de anul acesta sau de anul trecut.
De aceea...
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.