Nicolae Marian Iorga

Doamna președinte,

Constat că se lucrează cu două unități de măsură: pentru văduve, după 6 martie 1945, n-am avut, pentru prizonieri de război n-am avut, sunt puncte din ordinea de zi pe care le-am discutat mai devreme.

Reprezentanta Guvernului, cu tot respectul pe care i-l acord, mi-a explicat că nu s-au menționat sursele de finanțare și, acum, a uitat să citească ceva doamna secretar de stat: Guvernul este de acord dacă se face modificare în text astfel: „de aceleași drepturi beneficiază, la cerere, și persoanele care aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești vremelnic ocupate de către alte state, indiferent dacă localitatea în care au fost refugiate, expulzate sau strămutate se afla sub administrație românească ori sub administrația acelor state ale căror cereri anterioare au fost soluționate prin hotărâri judecătorești”.

Nu înțeleg chestiunea aceasta: „cu începere de la 6 septembrie 1940”. Mă gândesc să fac o propunere legislativă și să o luăm așa, de pe la 1918, pentru că, după câte știu eu, în 6 septembrie 1940 nu era vreun GheorghiuDej sau vreun Grigore Preoteasa în fruntea României.

Eu aș mai face o propunere, în afară de modificarea solicitată de Guvern, care văd că este de acord într-o veselie, să se acorde aceste despăgubiri începând nu cu 6 septembrie 1940, ci cu 30 august 1940, dacă vă mai amintiți ce s-a întâmplat atunci.