Márton Árpád Fráncisc

## Doamnă președinte,

## Doamnelor și domnilor,

Având în vedere că în ultima vreme se citează din memorie, de foarte multe ori, anumite acte normative interne, chiar și Constituția României, sau alte acte ale diferitelor foruri internaționale, mă face – și vă rog să mă scuzați – ca acest cuvânt să conțină mai mult din citirea, nu citarea, textelor concrete din aceste acte.

În primul rând, se încearcă să se instaureze în populația României o greșită interpretare a Constituției României.

Permiteți-mi să dau citire câtorva articole pentru ca, pentru toată lumea, să fie clar ce prevede de fapt această Constituție, textul de bază al democrației noastre.

Art. 1 alin. (3): „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989”. O să revin la această prevedere.

Art. 2 alin. (1): „Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum”.

Alin. (2): „Niciun grup și nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”.

Și câteva citate din Titlul III – „Autoritățile publice” – titlu care are ca prim capitol „Parlamentul”.

Art. 61, deci primul articol din acest capitol: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.

Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaților și Senat”.

Deci cei care încearcă să inducă în populație acea interpretare eronată, cum că reprezentantul suprem al poporului este Președintele României, este bine să citească această Constituție pe care, deocamdată, o avem.

Este bine să se citească că niciun grup și nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu, nici măcar Președintele României, că, altfel, ajung acolo unde, conform art. 1, idealurile Revoluției din decembrie încep să funcționeze. Pentru că poate unii nu-și amintesc, idealul Revoluției din decembrie a fost de a scăpa țara de un președinte care a înțeles ca suveranitatea să o exercite în nume propriu.

Și e foarte interesant: ni se arată un document internațional care ne obligă să facem ceva, adică să modificăm repede, repede legea referendumului. Și eu, ca un umil deputat, încerc să văd: are Guvernul, acest Guvern reprezentat de un fost deputat care are această viziune cum că Parlamentul nu ar fi organul reprezentativ suprem al suveranității poporului român... Citesc și eu ce găsesc aici. Ne spune acest organism cum că trebuie să modificăm repede legea noastră, a referendumului?

Iată, citesc: condiții de implementare a acestor principii. E Capitolul II.