Virginel Iordache

## Doamna președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația politică pe care o voi susține astăzi în fața dumneavoastră poartă numele „România, la 29 de ani de la Revoluție”.

Se împlinesc zilele acestea 29 de ani de la Revoluția Română. Anul 1989 a însemnat pentru România și pentru unele țări din Europa Centrală și de Est anul marii schimbări, iar tranziția de la diversele tipuri de comunism la democrația parlamentară s-a făcut diferențiat în fiecare stat în parte.

Revoluția Română este unul dintre cele mai semnificative evenimente ale istoriei moderne a României. Importanța acestui eveniment istoric este dată de consecințele sale în plan politic, economic, social și cultural. Iar consecințele Revoluției Române, dincolo de suferințele și greutățile inerente unui proces de transformări atât de ample și de profunde, precum cel cunoscut de România în ultimii 29 de ani, sunt definitorii pentru noul statut al națiunii române în sânul comunității europene și euroatlantice.

Evident că radicalismul cererilor și al așteptărilor românilor și-a pus amprenta asupra vieții politice și sociale în primii ani de după 1989 și au structurat multe dintre deciziile care s-au luat atunci. Dar poate nu puteam face altfel.

Regimul represiv al dictaturii ceaușiste nu a lăsat de ales poporului român. Pentru noi toți ar fi fost mai benefică, poate, o schimbare pașnică de sistem politic, cum s-a întâmplat, de altfel, în alte țări, pentru că am fi putut ierarhiza și etapiza mai corect reformele care trebuiau să însoțească schimbarea de regim politic, dar mai ales ar fi cruțat atâtea vieți tinere, jertfite în încercarea de reprimare a manifestanților sau de împiedicare a structurării noii puteri.

Acesta este motivul pentru care putem afirma, fără a ne teme că greșim, că Revoluția Română a fost un moment de cotitură în istoria noastră națională, care a schimbat fizionomia societății românești pentru totdeauna. Așa ceva se înfăptuiește sau nu. Nu se poate nici confisca, nici fura. Totodată, trebuie să spunem că Revoluția Română a fost cea mai radicală din întreg spațiul fost socialist al Europei.

Obiectivele Revoluției au fost explicit proclamate în noaptea de 22 decembrie prin comunicatul Comitetului Frontului Salvării Naționale. Acestea au fost concretizate în timp, prin acte legislative și măsuri practice. Principiul pluralismului politic a fost legiferat prin decretul-lege din 31 decembrie 1989 și concretizat prin apariția explozivă de partide politice pe parcursul anului 1990. Dreptul la libera exprimare și-a găsit expresia prin apariția la fel de explozivă de publicații, de posturi radio și de televiziune. Pregătirea și desfășurarea primelor alegeri libere din mai 1990 a fost prima afirmare și concretizare a acestui principiu afirmat de Revoluția Română. Activitatea Adunării Constituante, elaborarea și apoi adoptarea noii Constituții a țării au consolidat fundamentele noului stat democratic de drept, făcând ireversibile procesele declanșate de Revoluția din decembrie.