Ioan Stan

Doamnă președinte, Domnule secretar, Doamnelor și domnilor colegi,

Trec peste introducere. Intru direct în cuprins și ridic din nou problema Spitalului Municipal din Fălticeni, necesar, promis, început, părăsit, reluat, micșorat, reconsiderat, repromis în fiecare campanie electorală și rămas la stadiul de speranță în așteptările noastre.

Este adevărat că de această dată speranța este mai puternică! Pentru că s-a făcut... am făcut toate demersurile cerute de prevederile legale dintre cele mai răsucite.

Am acceptat că cei peste 170 de mii de oameni ce vor beneficia de serviciile specializate ale unui spital modern pot fi îngrijiți într-un spațiu net diminuat față de primul proiect.

Am acceptat să transformăm unul dintre corpurile spitalului în corp destinat locuințelor ce vor fi repartizate cu prioritate cadrelor medicale ce se vor stabili în Fălticeni ca urmare a construirii acestei instituții.

Pentru fiecare dintre renunțările noastre, am acceptat să se cheltuiască puținii bani scăpați ca printre degete de la bugetul ministerelor de resort, pe mereu alte proiecte tehnice și de fezabilitate, rămase și ele în așteptarea altor bani, pentru ca speranțele noastre să capete substanță. S-a ajuns până acolo încât s-a folosit nevoia disperată de spital a fălticenenilor ca mijloc de răzbunare politică. Trecerea primarului fălticenean din PNL în PD-L a fost sancționată de un fost ministru cu retragerea sumelor de bani deja postate în buget cu destinație precisă — spitalul municipal.

În același timp, ca și cum cele menționate până acum nu ar fi fost de ajuns, imobile în care spitalul fălticenean, în actuala lui organizare, desfășura anumite activități, au trebuit să fie retrocedate proprietarilor de drept, restrângând și mai mult un spațiu deja insuficient.

Să mai spunem că ceea ce se mai ține pe picioare, cu chiu, cu vai, sub denumirea de spital municipal, este degradat, uzat fizic și moral, lipsit de cele mai elementare elemente de confort pentru bolnavi, ca și pentru salariați. Nu mai miră pe nimeni că, în aceste condiții, reabilitarea compartimentului de morgă al spitalului a fost tratată de autoritățile locale ca o victorie notabilă! Se pare că nici să murim nu am mai fi putut în așa-zisul nostru spital, fără aceste demersuri.

Considerăm deci imperios necesar a se cântări cu mult discernământ modul în care se vor aloca banii bugetari pentru investiții în domeniul sănătății și sperăm să se țină cont și de faptul că la Fălticeni, cu toate condițiile precare în care se desfășoară asistența sanitară, nu s-au înregistrat situații limită care să pună în primejdie viața oamenilor.

Sperăm că nu se așteaptă așa ceva pentru deblocarea sumelor necesare unui așezământ care să se ocupe de sănătatea fălticenenilor și a cetățenilor din spațiul arondat municipiului din acest punct de vedere, în număr de 170 de mii de oameni, cum spuneam la începutul cuvântului meu. Vă mulțumesc.