Cristian Sorin Dumitrescu

Doamnă președinte.

Mă hotărâsem să nu mă enervez astăzi, dar văd că nu se poate.

Doamnelor și domnilor colegi.

Păi, ce suntem noi, Parlamentul României? Adoptăm o lege ca să o picăm în Senat, știind că aici ori o adoptăm, ori nu o adoptăm... Noi luăm o decizie, da?

Domnul coleg Kötő v-a spus că legea, dacă o respingem, produce... Nu se produce nimic. Este o ordonanță de urgență care își produce efectul până în momentul în care legea de adoptare a ordonanței este acceptată sau nu.

Deci, practic, aici este vorba de o tâmpenie pe care nu putem să o susținem decât prin vot, pentru că este ca și cum am vota împotrivă. E clar că nu are rost să votăm acest proiect de lege pentru simplul motiv și spunând chiar de la această tribună că, la Senat, lasă că o resping ăia. Noi o respingem și acum. Eu nu mai vreau să fac nicio..., dar, totuși, suntem Parlamentul României, suntem parlamentari și nu putem să spunem de la această tribună că adoptăm un proiect de lege că știm noi că la Senat o să fie respins.

Deci lucrurile să fie foarte clare. A fost acolo o greșeală făcută, a fost o ambiție a cuiva, a nu știu cui, că nu vreau să numesc persoana respectivă, de a se găsi soluția asta să se adopte, dar haideți să nu ne facem că... E o soluție și adoptatul, și neadoptatul. E ca apa sfințită.

Deci această lege nu trebuie adoptată, nu va putea fi funcțională, dar, până nu va fi funcțională, la sfârșit, produce efecte și nu dispare nici consiliul, nici unitatea de implementare, în așa fel că nu se pierd banii europeni, pentru că, v-am spus încă o dată, și noi, chiar dacă suntem în opoziție, ne gândim care sunt, sau mai ales că suntem în opoziție, ne gândim să îndreptăm greșelile făcute de Executiv sau unele inadvertențe, că nu aș putea spune că este neapărat o greșeală că a ieșit așa că...

Dar, haideți, nici să nu spunem lucrurilor altfel! Știți că, totuși, suntem în Parlament și chiar mai bine nu veneam să o susțin, că-mi dădeam seama că era mai bine.