Mihaela Rodica Stănoiu

## Doamna președinte, Stimați colegi,

Am ascultat cu atenție și apreciez sublinierile pe care doamna vicepreședinte le-a făcut în legătură cu motivația, inadmisibilă după mine, care se găsește în raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări. Bun, nu este punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, dar al cui este? Și dacă cumva acele argumente din raport au fost preluate de o cerere a Ministerului Justiției pentru prorogare, atunci e grav, e foarte grav!

Fără îndoială, istoria Codului penal este bogată, doamnă vicepreședinte, ceea ce este mult mai important și mult mai complicat pentru procedura care va urma la momentul la care se va veni cu un al treilea Cod penal, mai ales, pe _mitior lex._ Dar acestea sunt chestiuni pe care le vom discuta atunci. Istoria este următoarea: el a fost făcut, fără îndoială că în acești 4 ani au apărut niște riduri și niște cusururi de frumusețe inevitabile, care trebuiau corectate. Este tot ceea ce ar fi trebuit să se facă. El nu a fost... și nici nu a fost niciun fel de condiție că să fie însoțit de Codul de procedură penală, pentru că, în momentul în care a fost promulgat, s-a dat un an la dispoziție miniștrilor care au urmat să facă Codul de procedură penală.

De altfel, în acel moment, Comisia de Cod de procedură penală era formată la Ministerul Justiției și avea în

componență specialiști pe care astăzi Ministerul Justiției nu îi mai are, din păcate – ca să nu mai spun că acea comisie care a elaborat Codul penal promulgat avea, de asemenea, în componență personalități pe care, din păcate, astăzi nu le mai putem găsi în lumea științifică și universitară juridică, cum este regretatul profesor Filipaș sau Iosif Ionescu, de la Înalta Curte de Casație și Justiție, și alții care s-au retras din activitate, precum Nicoleta Iliescu sau Iulian Poenaru. Nume mari! Cu regrete, o asemenea comisie, de o asemenea valoare, nu o mai putem întruni _._

Dar revin: Comisia pentru redactarea Codului de procedură penală era formată și ministrul care a urmat trebuia să-l finalizeze în întregime până la sfârșitul anului, sau să-l elaboreze măcar pe jumătate. Mă rog, s-au făcut alte lucruri, aud de o Strategie pentru reforma în justiție, în 2004. Mărturisesc faptul că nu a existat niciun fel de Strategie pentru reforma în justiție în 2004, aceasta a fost făcută în vara anului 2003 și reînnoită de Monica Macovei în 2005, dar aceasta este o altă istorie. Nu s-a făcut, Monica Macovei a venit cu nu știu ce viziune, pentru că ceea ce ne-a adus ca proiect de Cod penal era 85% proiectul promulgat și ce rămânea, 15%, erau niște dispoziții care nu puteau fi aplicate, dar aș vrea să spun că nu este de vină numai Monica Macovei. Atrag atenția că – îmi pare rău că domnul ministru Predoiu nu a venit la acest moment important, pentru a-i spune acest lucru – Monica Macovei a făcut acest lucru pentru că avea o altă viziune, pentru că nu voia promulgat acel Cod penal din motive absolut personale și pentru că s-au găsit oportuniștii, permanenții oportuniști, care, atunci când se schimbă ministrul, vin în întâmpinare și fac ceea ce cred că-i face ministrului plăcere.