Corneliu Bichineț

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Am să vă vorbesc astăzi despre otomani, pentru a-i înțelege mai bine pe politicienii români. Și, cum totul trebuie să poarte un nume, declarația mea politică se cheamă așa: „Așa e la ei. Ca la otomani!”.

Și am început prin a constata că sunt vremuri foarte bune pentru politica românească. La guvernare, o alianță cu un partid de stânga, PSD, și unul nedecis, dacă e de stânga sau de dreapta – uneori este de stânga spre dreapta, alteori de dreapta spre stânga –, aflat în sondaje jos, dar cu tendință să urce, ALDE. Carnagiu și într-o parte, și în alta. PSD riscă să iasă din matcă, prea mulți, prea buni, prea puternici, prea orgolioși, așa că lupta stă să înceapă, după un model brevetat de Adrian Năstase, cel care pe vremea lui era prim-ministrul Guvernului ce-i purta numele, Adrian Năstase, ce nu mai încăpea de Ion Iliescu, căruia, cum se spune neacademic, a încercat „să-i ia gâții”. Nu s-a putut atunci. Lui Geoană i-a mers însă, l-a doborât pe butuc pe Adrian Năstase, s-a luat și cu Ion Iliescu, însă l-a liniștit micul Titulescu, Victor Ponta, care, vezi bine, ba face PRU cu Ghiță, în vie sau în pivniță, ba se face independent, după ce, sângeros, a fost „făcut”, fezandat bine de tot, de către prietenul cel bun, inegalabilul, unicul Liviu Dragnea, pe care, după cum se vede treaba, se pregătesc să-l sacrifice alții, adică tot ai lui.

La ALDE e bine de tot. Se sfâșie doar doi, domnul Daniel Constantin, imberbul ministru de la mediu, și mai coptul și țâfnosul Călin Popescu-Tăriceanu. Vom vedea ce o să iasă cu atât de mulți războinici ai luminii. Cert este că în opoziție se așază și se consolidează un partid nou, tânăr, puternic, de viitor, PMP. Noi ținem cu țara și nu avem timp de lupte interne. Cei buni să ni se alăture, aici și în țară!

Vă mulțumesc.