Matei Radu Brătianu

Doamna președinte, Stimați colegi,

Aș vrea să relatez în câteva cuvinte o discuție pe care am avut-o acum vreo 12 ani, fiind la Tușnad-Băi, în concediu, în gazdă la o familie de maghiari, unde erau două românce de origine maghiară, de minoritate maghiară din București,

venite de 20 de ani în București, și care, la un moment dat, au întrebat: „Dar de ce sunt eu supărat, de ce-aș fi eu supărat, sau dacă aș avea ceva cu minoritatea maghiară?”.

Am spus că nu am nimic, și nici nu aveam. Dar că ce mă deranjează este faptul că sunt foarte mulți maghiari care nu cunosc limba română aproape deloc. Am trăit asta în armată, am trăit de când sunt la Federația de Poștă președinte, și am văzut. Și mi-au explicat și mi-au spus că nu este o atitudine de frondă sau de dispreț a minorității maghiare față de populația majoritară, dar că în comunele cu populație majoritar maghiară se predă limba română, dar nu vine acolo niciun român, absolvent de filologie, care să predea limba română și niciun maghiar nu se duce să facă filologia – limba română, ca să vină să predea limba română în satul lui majoritar maghiar.

Atunci, acolo sunt – asta era acum 12 ani – mulți suplinitori, tineri absolvenți de liceu, care la rândul lor nu știu limba română, și vorbesc în maghiară și fac cu copiii ăia ce dă Dumnezeu.

Așa mi-au explicat ele că se întâmplă faptul că mulți maghiari nu știu românește.

Consider eu că dacă istoria și geografia s-ar preda în limba română, ar fi o posibilitate în plus pentru ca acești copii maghiari să învețe un pic mai bine românește și să nu facem o enclavizare, cel puțin la nivel lingvistic.

Mulțumesc.