Valeriu Tabără

## Doamnă președinte, Stimați colegi,

Este normal să fie o dezbatere pe o problemă care, la prima vedere, este minoră, cum le pare foarte mult sau cum le par problemele din agricultură. Este însă o problemă complicată și de mare actualitate pentru România și o mare problemă.

Dar eu aș vrea să-i spun și colegului Márton, și celorlalți colegi că aici nu va fi inițiativa fermierului sau a localnicului să plece. Nu s-a întâmplat acest lucru nici în Germania. Ca urmare, am întâlnit într-una dintre suburbiile Stuttgart-ului o fermă de vaci, pentru că n-a vrut să părăsească localitatea. Dar prin noile planuri de dezvoltare a localităților, a intravilanului, a infrastructurii intravilanului aceasta nu se mai potrivește cu existența unor ferme chiar mici, dar unele sunt cu 20-30 de bovine, de pildă, sau 20-30 de porci, nemaivorbind despre păsări. Aici este vorba despre a impune comunitatea, comunitatea impune cetățeanului respectiv să se deplaseze în afară.

Și dacă ați fost atenți și cu ani în urmă, și am repetat de zeci de ori cât de importantă este proprietatea publică și privată pe care trebuie s-o aibă comunitatea pentru rezolvarea unor astfel de situații, care îmbracă inclusiv forma socială, dar și forma economică a localității. Iar eu vreau să cred că localitățile rurale, prin ceea ce au la dispoziție la această dată, nu vor mai rămâne la nivelul de cerșetori, trebuie să trăiască prin zona economică pe care și-o dezvoltă, și în sensul acesta trebuie să facă inclusiv sacrificii financiare până la urmă. Noi discutăm acum despre marile greșeli făcute de noi prin cedările de teren și acum discutăm despre pajiști. Cu câtă ușurință le scoatem într-un an electoral din circuit și din firescul lor, când ele ar fi disponibile pentru astfel de măsuri. Aici este problema pe care trebuie s-o punem.

Și doi. Vă rog să vă uitați în toate județele mari sau mici, câte dintre localitățile rurale au organizat PUZ-ul și PUG-ul pe chestiuni economice, inclusiv pentru ceea ce urmează: politica nouă agricolă de dotare și de valorificare în proiecte rurale. Aici este problema de a putea să mergem cu aceste legi, care, repet, nu obligă persoana, ci comunitatea îl va obliga pe om să iasă din zona rurală, din intravilan, pentru că nu mai este suportat de către ceilalți, din vecinătatea lui.

Or, nu există drept... obligația... nu-l poți obliga pe acest om să părăsească localitatea fără să nu-i plătești despăgubire, pentru că-și părăsește propria lui proprietate și uzufructul proprietății lui. S-ar putea ca viața lui să nu fie legată de casă, să fie legată de viața economică pe care o are acolo, în general pe zonele fermelor zootehnice. Și aici este legea, care eu spun că trebuie să meargă înainte, pentru că ea este foarte bine-venită și deschide calea spre ceea ce înseamnă responsabilizarea și reamenajarea sectoarelor economice din mediul rural, inclusiv pentru ceea ce înseamnă dezvoltarea proiectelor pe fermele zootehnice și fermele agricole.