Mihăiță Calimente

## Doamna președinte,

## Stimați colegi,

În aceste zile de decembrie se împlinesc 26 de ani de la evenimentele care au marcat pentru totdeauna istoria României și a Timișoarei, în special.

Această zi, 17 decembrie, rămâne una dintre cele mai sângeroase ale Revoluției Române. Zeci de oameni și-au pierdut viața sau au fost răniți pe străzile orașului, strigând „Libertate” și „Jos Ceaușescu!”.

La împlinirea a 26 de ani de la Revoluție, este momentul să ne amintim cu pietate și recunoștință de martirii luptei împotriva regimului totalitar comunist.

Noi suntem ceea ce suntem acum pentru că unii dintre noi au avut curajul să spere, să creadă în schimbare, să acționeze cu prețul sacrificiului suprem pentru recâștigarea demnității și valorilor naționale. În acele zile, conștiința națională și dorința de libertate au cântărit mai mult decât teama față de un sistem autoritar constituit prin frică și manipulare. 17 decembrie, dar și 22 decembrie 1989 sunt date cu o semnificație aparte pentru istoria poporului român și pentru evoluția țării noastre. Aceste zile simbolizează triumful Revoluției asupra regimului comunist și apariția primelor centre de putere care au readus apoi România pe linia tradițiilor sale democratice și parlamentare.

Acestea sunt lucrurile și semnificațiile pe care noi, astăzi, nu avem voie să le uităm, mai ales noi, care astăzi facem parte din cea mai importantă instituție a democrației românești, Parlamentul.

În decembrie 1989 s-au deschis larg porțile către libertate și de atunci s-au parcurs etape semnificative care au ancorat solid și ireversibil România în parcursul său democratic european.

Cum am mai spus și cu alte ocazii, România se află astăzi în cea mai bună situație din istoria sa modernă. Cu toate acestea, amenințările din jurul său nu lipsesc și, de aceea, este mai important ca oricând să ne amintim de momentele importante ale istoriei și să avem grijă să nu repetăm greșelile trecute.

Spuneam că sunt 26 de ani de la începutul Revoluției. Din păcate, nici astăzi nu știm cine a tras în noi. Recent, Procuratura militară a închis Dosarul Revoluției, care nici nu a ajuns în instanță vreodată, și atunci ne mirăm de dihonia care există în România de 26 de ani. Ne mirăm de ce resetăm clasa politică și societatea din cinci în cinci ani. Ne-am făcut oare un proces de conștiință să vedem care este vina fiecăruia? Nu. Ne place să arătăm cu degetul către alții și, dacă se poate, către Parlament și către parlamentari.

Celelalte instituții ale statului sunt perfecte, își fac datoria și nu fac niciun fel de greșeli. Ca să nu mai vorbim de presă, cea de-a patra putere în stat, care este perfectă și neprihănită.

În final, aș vrea să aduc un pios omagiu celor care în urmă cu 26 de ani își dădeau viața pentru libertatea noastră și pentru ca noi să fim astăzi aici, să exercităm atributele suverane ale parlamentarismului democratic modern.