Ilie Sârbu

Stimați colegi,

Sigur că, în contextul celor spuse de colegul Daea, vreau să adaug și eu câteva lucruri, dar am un regret că de față nu se află, aici, în sală, omul care în 2004 a primit aproape la cheie această agenție și care nu avea foarte mult de făcut _._

Atunci când am plecat noi avea un sediu la dispoziție. Am acordat 1.035 de posturi, și până la 4.000 sau cât e nevoie astăzi nu trebuia făcut un efort foarte mare. Dânsul, când a venit în minister, știm cu toții, s-a ocupat de cu totul alte lucruri care nu aveau tangență nici cu integrarea, nici cu problemele strict legate de agricultura din România, ci voia să devină adjunct al doamnei ministru Macovei, să facă dosare, să-i vadă pe unii duși la D.N.A. și, dacă se poate, să extragă din gripa aviară, ceea ce era, la vremea respectivă, un profit.

Ați spus dumneavoastră „doctor de găini”. Eu, atunci, l-am numit altfel, la moțiunea simplă, „de imagine”, care să-l ducă, cumva, la nivelul pe care și l-a fixat singur sau și l-a închipuit. Nu a fost să fie așa, fiindcă președintele Băsescu e foarte atent la aceste aspecte. Și când se ridică unii în zbor până aproape de Domnia Sa, le mai trage o linie și, de obicei, le-o trage sub gât. Dumneavoastră înțelegeți ce înseamnă asta.

Dincolo de aceste aspecte, constatăm astăzi, după trei ani de zile, că suntem puși în situația în care să se activeze o clauză de salvgardare pe un capitol care nu o avea menționată la încheiere, chiar dacă l-am încheiat cu șase luni înainte și chiar dacă atunci toată lumea era sceptică. Cum se poate? Ce s-a negociat? S-a negociat prost... Părerile erau împărțite în pro și contra, cum vor fi întotdeauna. Dacă aveam șase milioane la cotele de lapte, spuneau că ne mai trebuie șase milioane două sute.

Aspectul care mi se pare astăzi grav și îmi pare rău că... La comisie, atunci când a fost legea, în toată această perioadă, noi am încercat să ajutăm ministerul, nu să-l încurcăm. Am apreciat că, dacă această propunere vine din partea ministerului, e bine să o aprobăm. Toți colegii de la P.S.D. și ceilalți colegi au votat-o, dar, acum, când constatăm ce spune Uniunea Europeană, sigur că avem o reținere. Responsabilitatea pe care o avem ca membri ai comisiei, ca parlamentari și ca foști miniștri ai agriculturii, unii dintre noi, ne dă de gândit, dar e greu să mai recuperăm și să realizăm acest lucru.

În ultima perioadă de timp, s-a spus și se încearcă să se dea vina pe cei doi miniștri dintre care unul a fost trei luni, iar celălalt patru luni de zile, un lucru care, sigur, pare pueril. Dacă în cei doi ani de zile care au fost la dispoziția fostului ministru nu s-au realizat aceste instituții strict necesare ca fondurile europene să poată veni la agricultori, e greu de crezut că această perioadă a fost cea care a încurcat. Acum, sigur, pe lângă faptul că observăm cu toții că Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură nu funcționează deoarece nu are capacitatea necesară, mă refer pe domeniul strict legat de suprafețele care trebuie să intre în plățile europene, îi mai dăm în plus încă o problemă, care nu este ușoară deloc, administrarea cotei de lapte.