Ioan Munteanu

## Doamnă președinte,

## Stimați colegi,

Sigur că argumentele inițiatorilor privind necesitatea acestor investiții sunt corecte, dar nu sunt de acord cu ceea ce a spus colegul nostru, domnul deputat Andronache. Faptul că acolo nu se face cercetare ne dă nouă dreptul să fărâmițăm toate terenurile statului, subliniez, pentru că vreau să vă spun o cifră de dinainte de comunism, cum ne place nouă să vorbim. Statul român avea în proprietate 1,8 milioane de hectare de teren arabil. Astăzi, și ca urmare a bunăvoinței noastre și a altora, mai are mici resturi, pe ici, pe colo, care se ridică undeva spre 500 de mii de hectare.

Noi continuăm să fărâmițăm terenurile, să le distrugem, de fapt, motivat, până la urmă, pentru că în spate stau niște investiții de interes public, în mod deosebit. Dar ceea ce nu facem noi și ar trebui să facem este ceea ce spunea domnul deputat Duvăz – ori compensare, ori redare, obligatoriu. Avem terenuri degradate care pot fi redate în circuitul agricol, cu eforturi financiare. Vrei să-ți dezvolți centrul de afaceri, bagi bani și dincolo, că de acolo, probabil, o să iasă bani, că nu cred că-l face pentru nunți. Deși și de acolo ies bani, la unii.

Deci nu este normal să se întoarcă acest proiect de lege la Biroul permanent, pentru că Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, potrivit regulamentului, avea termenul necesar la dispoziție, de 5 zile, să solicite dezbatere pe fond, și nu aviz.

Ceea ce spunea inițiatorul, domnul secretar Andronache, e că, până la urmă, cu toate aceste dezbateri pe care și noi le înțelegem, am fost de acord, cu un singur vot împotrivă, nu cu unanimitate, al domnului deputat Antochi. Și eu nu pot să uit asta, pentru că săptămâna viitoare le punem câte una. O să vină una care o să fie de 41 de hectare.

Deci trebuie să ne oprim odată. Să ne oprim, nu să nu dăm voie investițiilor, ci să găsim soluție să repunem înapoi suprafețe de teren pe care le scoatem din circuitul agricol, pentru că le scoatem.

Pe de o parte, cu argumentele pe care le-am spus, ar trebui să nu votez, dar, în același timp, participând la dezbaterea din comisiile reunite, sunt conștient că aceasta este singura soluție astăzi, dar mă întreb când ne oprim.