Ioan Muntean

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Vreau să vă reamintesc momentul în care s-a făcut această propunere de modificare, când au apărut aceste alineate (3) și (4) la art. 34 din Legea nr. 46. Începuse atunci dezvoltarea investițiilor prin pădurea Băneasa și în alte părți, cu case de locuit sau de vacanță, și am găsit această formulă de a bloca într-un fel defrișarea suprafețelor cu vegetație forestieră. Or, atunci, nu am gândit ce consecințe va avea legea la proprietarul de drept, un drept constituțional, stabilind noi, aici, de la sine putere, că nu poate fi mai mic de un hectar. Or, se știe foarte bine că majoritatea proprietarilor din zona de deal sau de munte sunt câte 3, 4, 5, 6 moștenitori la 1-1,5 hectare, 2 hectare. Cum îi putem noi convinge pe ceilalți ca doar unul să fie beneficiarul dreptului de moștenire de la autor, părinți, bunici, fie ce or fi ei, iar ceilalți să primească despăgubire o sumă de bani de la fratele sau sora mai mare sau mai mică care primise hectarul? De aceea astăzi sunt zeci de nemulțumiri, poate mii de nemulțumiri, nu pot fi cuantificate în instanțele de judecată. Dar până una alta, aceste suprafețe pot să rămână în timp fără proprietari, stimați colegi. Deci, ele pot să rămână în timp fără proprietari.

Singurii care sunt avantajați și pentru că e dreptul lor și Dumnezeu a vrut așa sunt cei care au zeci, sute, mii de hectare, unde nu se pune problema într-o astfel de situație. De aceea, cred că acel pic la care se referea domnul secretar de stat care trebuie făcut prin Codul silvic nu are nicio legătură cu ceea ce noi astăzi propunem, revenirea la un lucru. Iar restricții pentru cei care ne-au dus la aceste modificări pot fi găsite în alt fel, și nu luând dreptul de proprietate, drept constituțional al oamenilor.

Vă mulțumesc foarte mult.