Cătălin Ioan Nechifor

Doamnă președinte,

Vă mulțumesc foarte mult.

E, într-adevăr, un lucru extraordinar. Și cred că, mai mult decât atât, ar trebui ca la fiecare kilometru pe traseul Iași–Târgu-Mureș să punem și numele parlamentarilor, nu? La kilometrul 85 numele cuiva, la 88 al altcuiva. Mai puțin al meu, că aș fi în conflict de interese, nu?

E rușinos, stimați colegi, și spun cu simț de răspundere, că ajungem în Parlament, după 30 de ani de Parlament, după atâtea schimbări de guverne, să decidem prin lege o chestiune care ține de evidență, ține de normalitate. Ar trebui cumva să legiferăm că apa are doi atomi de hidrogen?

Oare n-au fost destule legi în țara asta care n-au avut finalitate? Vă aduc aminte: în 2008 s-au mărit salariile profesorilor, cu votul tuturor. Și s-a aplicat? Din păcate, nu.

Și vă spun că e trist că nu avem curaj ca în Parlamentul României să înțelegem un lucru: că Guvernul este în măsură și obligat să dea raport Parlamentului.

Și, cât timp vom adopta prin lege bugetul de stat și nu o să avem descărcarea bugetului de stat tot prin Parlament, vă spun că vom fi întotdeauna niște oameni mărunți în cabinetele miniștrilor, în anticameră, așteptând ca cineva să ne primească, eventual cu cafea, cu un răspuns politicos și cu: „La revedere, drum bun!”

E păcat că suntem în România Centenară și decidem astfel de lucruri.

Și sunt foarte pesimist că această lege, pe care probabil toți o s-o votăm, în această săptămână, va fi și pusă în aplicare.

Vă mulțumesc.