Olosz Gergely

Doamnă președinte, vă mulțumesc pentru cuvântul acordat.

Stimați colegi,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Guvernul ne-a demonstrat, încă o dată, că este un actor politic grăbit. Un actor care, așa cum reiese și dintr-o melodie celebră, și-a spus repede replica și apoi a plecat zâmbind. Singura problemă a unei astfel de atitudini este că ne aflăm într-un moment care nu trebuie tratat cu zâmbete, ci trebuie analizat cu cea mai mare seriozitate.

Un proverb spune: „Să nu aștepți de la alții ce poți face singur”. În opinia mea, guvernul actual nu ar trebui să aștepte de la FMI ajutorul efectiv pentru trecerea cât mai ușoară peste această criză economică. Singurul lucru pozitiv în viziunea celor care susțin un eventual împrumut de la Fond este că oficialii FMI vor reuși să impună mult mai eficient anumite restricții asupra sumelor cheltuite de la bugetul de stat.

Dacă stăm și privim la ultimele trei luni, ne vom da seama că, până acum, modul în care guvernanții au tratat subiectul reducerii cheltuielilor bugetare a fost mai degrabă unul heirupist. Au tăiat în stânga și în dreapta, fără niciun rezultat notabil. Datele problemei se schimbă acum. Va exista un vinovat: Fondul Monetar Internațional. Mai simplu spus, vom auzi din ce în ce mai des că Guvernul nu va mări pensiile și salariile, pentru că nu îi permite Acordul cu FMI. Tot așa, vor avea loc disponibilizări, pentru că trebuie să fie respectate condițiile impuse de FMI.

La o privire retrospectivă, toate aceste propuneri îmi aduc aminte, cu neplăcere, de anii ʼ90. Tocmai de aceea cred că România trebuie să încerce să se descurce prin forțele proprii, fără să apeleze la restricțiile draconice ale Fondului. Altfel, cureaua va fi strânsă exact acolo unde întâlnim nevoia cea mai mare de venituri salariale pentru stimularea eficienței profesionale: în aparatul administrației locale, la primării.

Țin să vă atrag atenția că noi toți facem parte din primul legislativ ales uninominal. Noi toți datorăm o parte a victoriei și prezenței noastre aici primarilor din colegiile unde am candidat.

Mai țin să amintesc, și domnului președinte, și domnului prim-ministru, că amândoi au fost, într-un moment al carierei, primari. Amândoi știu ce înseamnă munca într-o astfel de instituție.

Una dintre dorințele exprimate, ieri, de președintele Traian Băsescu se referea tocmai la o administrație competentă și eficientă. Cum să ne așteptăm de la primari să întocmească proiecte cu eficiență europeană, să implementeze descentralizarea și dezvoltarea regională, când aceiași primari sunt plătiți cu niște salarii mai mici decât ale secretarilor care lucrează într-o primărie?!

Strângerea curelei nu va aduce în nicio ecuație eficientizarea teritoriului. Tocmai de aceea, consider că dacă se vrea ca administrația locală să fie competentă și eficientă, Guvernul trebuie să le acorde mai mult sprijin financiar și încredere sporită acestor primari. Altfel, descentralizarea și creșterea autonomiei comunităților locale vor fi doar două