Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz

Domnule președinte, Domnilor președinți, Stimați colegi,

Cineva spunea aici: „Cine sapă groapa altuia...”.

Nu, spunea mai bine că „Cine seamănă vânt, culege furtună...” sau ce spunea? „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”.

De la această tribună de mai multe ori m-am ridicat și v-am rugat, pe cei care aveați o majoritate atunci, să nu stricați regulile democratice, să nu le afectați.

V-am avertizat de fiecare dată că fiecare gest făcut în sensul acesta va avea un revers atunci când majoritatea se va schimba, în urma alegerilor sau înainte de alegeri, așa cum s-a întâmplat acum.

Nu sunt partizanul ideii că ceea ce a fost strâmb într-o parte trebuie să se strâmbe în partea cealaltă, dar, iertați-mă, sunt realmente surprins – ce critici sunteți după o lună și jumătate după ce ați părăsit guvernarea în legătură cu modul în care ați guvernat, cu modul abuziv în care ați guvernat și pe care nu-l mai doriți să existe în guvernarea României, înțeleg.

Voiam să spun altceva însă în legătură cu ceea ce s-a ridicat aici, și anume cu numirile de consilii, de aceea ieșisem să-i spun domnului Toader direct, sper că n-are nevoie de drept la replică.

Dacă dorește, sigur, o să îl aibă.

Atunci când s-au format consiliile de administrație cu timpi diferiți în diverse instituții, s-au inventat nu pentru ca o majoritate să dețină întotdeauna majoritatea într-un consiliu de administrație, ci dimpotrivă. De aceea sunt timpi diferiți la Curtea de Conturi, de aceea sunt timpi diferiți la Curtea Constituțională și așa mai departe, tocmai pentru a asigura o continuitate de un anume tip, și nu o majoritate aparținând unei majorități guvernamentale de la un moment dat. Dacă n-ați înțeles aceasta și invocați acum abuzurile pe care le-ați făcut ca fiind făcute pentru a obține o majoritate care vi se pare corectă și vi se părea nu numai necesară, dar și îndreptățită, înseamnă că, din păcate, n-ați înțeles nimic din construcția democratică pentru care ne-am chinuit la începutul anilor’ 90 și pentru care țara aceasta, nu parlamentarii, nu miniștrii, a suferit și economic, și moral.

Rugămintea mea este să înțelegeți așa cum stau lucrurile astăzi și să încercăm, poate, împreună, să le ducem din nou la un liman corect și echilibrat.

Vă mulțumesc.