Rodica Mihaela Stănoiu

Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra următoarelor legi depuse la secretarul general al Senatului, conform prevederilor art. 17 alin. 2 și 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată: — Lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2007 pentru modificarea art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2007 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European și a art. 92 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European; — Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2007 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European; — Lege pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2007 privind unele măsuri pentru mai buna organizare și desfășurare a alegerilor; — Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2007 privind unele măsuri referitoare la alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2007; — Lege pentru modificarea art. 77 din Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar; — Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval; — Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2006 privind înființarea Autorității Naționale pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației; — Lege privind intrarea, staționarea, desfășurarea de operațiuni sau tranzitul forțelor armate străine pe teritoriul României;

1.166 cuvinte

Discurs

## **Doamna Rodica Mihaela Stănoiu:**

## Domnule președinte de ședință,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Cu ceva timp în urmă, am luat hotărârea să nu mai prezint nicio declarație politică până la sfârșitul acestei legislaturi, iar unul dintre motivele acestei decizii îl reprezintă lipsa mea totală de apetit pentru inutil. Păcat că nu este domnul senator Adrian Păunescu aici, care tot încearcă să facă ceva cu declarațiile politice și nu-l ajutăm.

Azi îmi încalc acest angajament cu mine însămi, ceea ce mi se întâmplă foarte rar, deoarece socotesc că gravitatea evenimentelor ce au loc în România, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană, a atins o limită periculoasă și încerc și eu să spun ceva.

## Stimați colegi,

Senatorul Funar ne vorbește de mai multă vreme despre balamuc. Cum nebunia se ia, cum nebunia se propagă, social vorbind, cu mare rapiditate, se pare că este pe cale să se generalizeze. Spectacolul săptămânii trecute oferă cel mai bun exemplu. Ecourile continuă, ziariștii se ceartă dacă problemele dintr-un dosar penal și probele importante din acele dosare se pot transforma fără nicio opreliște în telenovelă difuzată la orele de vârf, juriștii despică firul în patru pentru a stabili diferența dintre flagrant și infracțiunea flagrantă, iar parlamentarii, ca întotdeauna, se umflă în pene și propun comisii, audieri și paraaudieri, din care, de obicei, rezultă o mărgică.

În tot acest timp, România se face de rușine, iar statul de drept devine o formă fără fond. Toți și toate, instituții, indivizi, colectivități, acuzați și acuzatori sunt în pierdere. Chiar și locatarul vremelnic de la Cotroceni, pe care unii îl văd veșnic învingător, este tot un învins, pentru că nu poți fi generalul învingător al unei armate, al unei oștiri învinse.

## Stimați colegi,

Ca om politic, ar trebui să mă comport în stilul cunoscut, să acuz și eu, să vorbesc de caltaboși, să cer demisia Guvernului, să vorbesc și eu de moțiune. Nu am să fac acest lucru, pentru că așa nu rezolvăm nimic.

Și vă invit să medităm mai mult asupra unor lucruri. Plasându-mă pe această direcție, a meditației, doresc să supun atenției dumneavoastră următoarele.

Examinând prin ochelarii juristului-cercetător tot ce se întâmplă de-o vreme încoace, am ajuns la concluzia că în construcția noastră instituțională am făcut unele greșeli. Poate, pentru unele, sunt chiar vinovată. Astfel, cele mai multe derapaje de la normele democrației se înregistrează fie în cadrul acelor structuri care dublează instituții fundamentale ale statului, fie în cadrul acelor structuri care se află, în mod paradoxal, sub controlul Parlamentului.

În cazul primei categorii, observăm că unor structuri paralele, înființate cu un scop util, considerate a răspunde unor cerințe de etapă ale dezvoltării noastre instituționale, nu am reușit să le construim un statut juridic clar, competențe strict delimitate, răspunderi adecvate. Nu este de mirare că acest tip de structuri a devenit, cu timpul, stat în stat, funcționând după reguli netransparente și scăpând oricărui control.

În contextul ședinței