Sonia Maria Drăghici

## **Doamna Sonia Maria Drăghici:**

Mulțumesc.

Domnule președinte al Camerei Deputaților, Excelențele voastre,

Distinși invitați, membri ai comunității evreiești, Doamnelor și domnilor colegi,

Holocaustul reprezintă cea mai mare tragedie a istoriei secolului XX și chiar a întregii istorii a lumii.

În această zi trebuie să-i comemorăm nu numai pe cei care au fost victimele tragediei împreună cu familiile lor, ci mai ales trebuie să comemorăm revenirea la o evoluție normală a conștiinței publice. Cetățenii tuturor țărilor globului, împreună cu liderii lor, trebuie să nu uite ceea ce s-a întâmplat în urmă cu peste 70 de ani pentru ca aceste lucruri să nu mai fie posibil să se mai întâmple vreodată.

Îi comemorăm azi nu numai pe cei peste șase milioane de evrei martirizați, dar și pe cei un milion de romi, milioane de prizonieri, persoane trimise la muncă forțată, opozanți religioși sau politici ai regimului nazist, persoane cu dizabilități, persoane pe care s-au practicat experimente medicale inumane, cinice și atroce.

Holocaustul are pentru noi câteva caracteristici pe care le consider importante.

În urmă cu șapte decenii, Germania împreună cu statele aservite sau ocupate deveniseră state genocidare. Fiecare ramură a birocrației statului german și a celorlalte țări a fost implicată în procesul asasinatelor în masă. Bisericile, ministerele de interne au furnizat liste de naștere care arătau cine este evreu. Poșta a livrat ordine de deportare și de denaturalizare. Ministerele de finanțe au confiscat proprietățile evreiești. Firmele au concediat muncitori evrei. Universitățile au refuzat să admită studenți evrei, au refuzat să acorde diplome celor înmatriculați, au concediat profesori evrei. Oficiile guvernamentale de transport au pregătit trenuri de deportare. Companiile farmaceutice au testat medicamente pe prizonierii din lagăre.

Niciun grup social și nicio comunitate religioasă sau instituție academică sau profesională din Germania sau din Europa acelor timpuri nu și-a declarat solidaritatea cu evreii. Aceasta a făcut ca Holocaustul să fie deosebit, deoarece politicile antievreiești au putut să se desfășoare fără intervenția unor forțe potrivnice de felul celor care apar în mod normal în societățile avansate.

Niciun genocid de până atunci nu fusese bazat atât de complet pe mituri, halucinații, pe o ideologie abstractă, nepragmatică, care, însă, a fost pusă în aplicare prin mijloace foarte raționale și pragmatice.

Crimele au fost efectuate sistematic în aproape toate teritoriile ocupate de naziști, ceea ce reprezintă acum 35 de state europene. Ele au fost concentrate mai ales în Europa Centrală și de Est, inclusiv în România, aproximativ cinci milioane de evrei au fost uciși acolo, în Polonia, Uniunea Sovietică, Olanda, Franța, Belgia, Grecia.

România nu mai poate acum să ascundă realitățile propriei istorii. Dacă în perioada 1933–1945 s-a dezlănțuit prigoana împotriva evreilor, începând cu 9 octombrie 1941 România a făcut și ea parte din acest lanț de orori. Deportările evreilor din România sunt o realitate dramatică, de asemenea, cele întâmplate în Transilvania de Nord și de aceea avem obligația să ne curățim de noi înșine și să ne recuperăm propria istorie.