Moțiunea simplă este intitulată la fel de simplu: „Drepturile omului nu sunt un lux!”.
Această moțiune simplă supusă dezbaterii Camerei Deputaților este provocată de o afirmație a doamnei ministru Raluca Prună, referitoare la drepturile fundamentale ale omului, afirmație ce obligă Parlamentul României la o atitudine fermă de respingere a unei viziuni despre democrație ce pare să fie însușită, prin tăcerea unanimă a celorlalți membri ai Executivului și prin completa lipsă de reacție a prim-ministrului, de întregul Guvern.
Citez: „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6 din 11 martie 2016 nu restrânge drepturi și libertăți, ci tocmai le face efective. Cu o urmărire penală și o combatere a infracționalității slabe, discuția despre drepturi e un lux teoretic.”
Această curioasă și periculoasă declarație a fost făcută pe 14 martie 2016 de ministrul justiției, doamna Raluca Prună.
De atunci, niciun membru al Guvernului, începând cu prim-ministrul Dacian Cioloș, nu și-a arătat surprinderea față de o asemenea declarație. Ceea ce înseamnă că ea reflectă o opinie împărtășită de întregul Executiv, opinia că puterile constituite în stat au precedență și sunt mai importante decât puterea constituantă, cea a cetățenilor. Drepturile și libertățile acestora din urmă sunt privite de actualul Guvern ca fiind o chestiune ornamentală, de aranjament instituțional, și nu ca un bun inalienabil ce le aparține și pe care statul nu poate face altceva decât să îl respecte și să îl protejeze.
## Stimați colegi,
Poate că declarația nu ar trebui să ni se pară surprinzătoare, având în vedere că ministrul justiției a anunțat cu multă mândrie că împărtășește principiile unui mai vechi titular al acestui portofoliu, Monica Macovei, care spunea recent că în România „drepturile omului nu pot fi exercitate pe deplin!”. Obișnuită mai degrabă să traducă decât să reflecteze asupra fundamentelor dreptului într-un regim democratic, doamna Prună nu a mai avut timp să aprofundeze gravitatea afirmațiilor europarlamentarului Macovei și a decis să le reia cu propriile sale cuvinte. O circumstanță agravantă, insistăm, o reprezintă asentimentul implicit față de o asemenea opinie dat de Guvern în ansamblul său.
Doamna ministru Raluca Prună trebuie să se decidă: este traducătoarea Monicăi Macovei și a altora cu tendințe autoritare și contrare statului de drept sau ministrul justiției independente și imparțiale, al cărei prim rol este acela de a proteja cetățeanul împotriva abuzurilor statului. Din păcate, s-a demonstrat încă o dată că nu este de ajuns să citești și să traduci legislația europeană pentru a înțelege principiile fundamentale ale sistemelor de drept ale națiunilor libere și democratice.
Și, pentru că familiaritatea cu textele juridice al Uniunii Europene se pare că nu a folosit la nimic, este potrivit să-l cităm pe celebrul judecător american Louis Brandeis cu o opinie privind tocmai interceptarea ilegală a convorbirilor telefonice: „A declara că în administrarea justiției penale scopul scuză mijloacele – a declara că Guvernul poate încălca legea cu scopul de a obține condamnarea unui infractor – ar aduce o teribilă răzbunare. Împotriva acestei doctrine periculoase, Curtea trebuie să se opună cu fermitate.”
Ceea ce este mai îngrijorător este faptul că declarația doamnei Prună a venit la câteva zile după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului a explicat foarte clar, în cauza Popoviciu contra României: „În ceea ce privește libertatea, lupta împotriva corupției nu poate justifica recurgerea la arbitrariu și la nelegalitate în situații în care oamenii sunt privați de libertate.” Ar fi timpul ca actualul ministru al justiției să înțeleagă un principiu fundamental al constituționalismului democratic, ce-i rămăsese necunoscut și Monicăi Macovei: toți oamenii sunt nevinovați până când se pronunță o soluție de condamnare definitivă. Acesta este și motivul pentru care drepturile omului sunt esența inalienabilă a statului de drept.
Înainte de a cere reducerea pragului electoral, traducând încă o dată Constituția după viziunea antidemocratică a Monicăi Macovei, a verificat oare doamna Prună ce se întâmplă cu procurorii despre care CEDO spune că au încălcat drepturile fundamentale ale cetățenilor din România? Cum califică ministrul justiției faptul că într-o țară membră a Uniunii Europene Serviciul Român de Informații a interceptat neconstituțional sute de mii, dacă nu milioane de cetățeni români?
Având în vedere faptul că, în ciuda funcției ocupate astăzi temporar, doamna ministru Prună rămâne funcționar
european, atragem atenția asupra obligației profesionale pe care o are, fie și doar în această din urmă calitate, de a respecta legislația și drepturile prevăzute de Dreptul Uniunii Europene, care primează asupra dreptului intern al statelor membre.
Reamintim doar câteva prevederi din dreptul Uniunii Europene, pe care, probabil, doamna Raluca Prună nu le-a remarcat vreodată sau poate le-a uitat, preocupată fiind să coboare pragul electoral în calitate de agent electoral al Monicăi Macovei. Articolul 6 din Tratatul asupra Uniunii Europene prevede faptul că: „Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile enunțate de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, care are aceeași valoare juridică precum tratatele – paragraful 1; Uniunea aderă la Convenția europeană de apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale – paragraful 2; Drepturile fundamentale, așa cum sunt garantate de Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și așa cum rezultă din tradițiile constituționale comune ale statelor membre, fac parte din dreptul Uniunii, ca principii generale – paragraful 3.”
Carta drepturilor fundamentale, act juridic obligatoriu pentru statele membre ale Uniunii Europene, cuprinde toate drepturile enunțate în jurisprudența Curții de justiție a Uniunii Europene, precum și drepturile și libertățile consacrate de Convenția europeană a drepturilor omului. Între cele șase mari capitole conținute de această Cartă se numără „Libertatea” și „Justiția”. În seria drepturilor circumscrise capitolului libertății sunt enumerate expres: „dreptul la libertate și la siguranță, respectul vieții private, protecția datelor cu caracter personal”. Capitolul „Justiție” enumeră, între altele, „dreptul la un recurs efectiv și la un tribunal imparțial, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare”.
Or, toate drepturile enunțate mai sus de aceste texte pe care se fundamentează Uniunea Europeană sunt ignorate, stimați colegi, de doamna ministru Raluca Prună, atunci când se arată preocupată să apere interesele și privilegiile instituțiilor represive, și nu libertățile inviolabile ale cetățeanului. Ministrul Justiției nu trebuie să fie avocatul necondiționat al unor structuri de putere pe care cetățeanul nu le constituie prin vot, dar care în România sunt dotate cu o forță nelimitată și cu o totală lipsă de răspundere politică, administrativă, morală sau penală.
Am făcut această trecere în revistă succintă a drepturilor și libertăților fundamentale enunțate de dreptul Uniunii Europene pentru a evidenția că aceste texte juridice nu apără instituțiile abstracte și coercitive ale statului, nu apără statisticile triumfaliste ale parchetelor anticorupție și nici parteneriatul parchet-instanță, în detrimentul cetățenilor Uniunii Europene și al drepturilor lor fundamentale.
Vrem să afirmăm public faptul că noi, semnatarii prezentei moțiuni, nu ne simțim confortabil știind că Uniunea Europeană este deservită de funcționari care nu împărtășesc valorile și principiile fundamentale ale construcției europene și care îndeamnă la nerespectarea lor.
Neîndoielnic, declarația ministrului justiției reprezintă un atac grav la adresa principiilor fundamentale ale statului
de drept! Nu avem de-a face cu o eroare de comunicare, așa cum au încercat unii să explice, neconvingător, ci cu expresia unei mentalități autoritare.
## Stimați colegi,
Este adevărat că lupta împotriva corupției trebuie continuată, dar modul în care ea este purtată poate constitui o provocare pentru drepturile omului și poate genera multe întrebări, una dintre ele esențială, la care Parlamentul României, prin votul pe care îl va exprima pentru această moțiune, trebuie să răspundă: Sunt drepturile fundamentale ale omului un lux?
Un important lider european, președintele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din Parlamentul European, se referea la declarația doamnei ministru astfel: „Cu privire la declarația ministrului justiției că drepturile civile sunt un lux teoretic, cred că astfel de declarații sunt greșite și îngrijorătoare. Asta pentru că limita dintre democrație și drepturile omului și anumite comportamente autoritare este foarte subțire. În democrațiile europene și din Uniunea Europeană trebuie să se asigure că drepturile omului sunt respectate. Marele test al democrației este cum îi tratezi pe oamenii de care majoritatea populației nu se sinchisește. Nu poți permite ca drepturile omului să fie considerate doar teoretice. Acest fel de limbaj arată faptul că ne deplasăm către un mod de gândire mai autoritarist.”
Justiția este funcțională, doamnă ministru, atunci când apără drepturile și libertățile cetățenilor, nu interesele instituțiilor de forță, însă cu un ministru care consideră un lux drepturile fundamentale justiția nu are cum să funcționeze. Este de neconceput ca într-o țară care se consideră stat de drept, membru al Uniunii Europene, lupta împotriva corupției să fie considerată un obiectiv prioritar și legitim, iar drepturile fundamentale ale omului un lux. Chiar și teoretic.
Declarația ministrului justiției a stârnit reacții indignate nu numai din partea presei libere, atât cât mai este, și a unor lideri naționali și europeni. Mulți cetățeni români, beneficiari ai actului de justiție, s-au revoltat, înțelegând gravitatea acesteia și faptul că ea ridică mari semne de întrebare cu privire la modul în care gândește și operează ministrul justiției. După un sfert de veac de la căderea comunismului, serviciile secrete primesc din nou – printr-un act al Guvernului inițiat de Raluca Prună, promovat de Dacian Cioloș și adoptat de toți membrii Executivului – dreptul de a face acte de cercetare penală. Sistemul judiciar din România nu mai este, în viziunea Guvernului Cioloș, o garanție a drepturilor și libertăților cetățenești, ci un câmp tactic de tip totalitar.
Pentru a nu exista niciun dubiu în ceea ce privește acțiunile anticonstituționale ale ministrului justiției, redăm următorul paragraf din Decizia nr. 51 a Curții Constituționale a României din data de 16 februarie 2016. „În examinarea criticilor de neconstituționalitate, Curtea constată că nicio reglementare din legislația națională în vigoare, cu excepția dispozițiilor art. 142 alin. (l) din Codul de procedură penală, nu conține vreo normă care să consacre expres competența unui alt organ al statului, în afara organelor de urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune
în executare un mandat de supraveghere tehnică. Or, pornind de la datele concrete din speța dedusă controlului de constituționalitate, Curtea apreciază că reglementarea în acest domeniu nu poate fi realizată decât printr-un act normativ cu putere de lege, iar nu printr-o legislație infralegală, respectiv acte normative cu caracter administrativ, adoptate de alte organe decât autoritatea legiuitoare, caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate sau inaccesibilitate.”
Nu este deci de mirare că întregul sistem judiciar se află în stare de revoltă.
Asociația Magistraților din România – AMR – a considerat public această ordonanță ca o soluție de avarie ce ignoră cele mai elementare principii ale statului de drept, ca un demers ce contravine, în mod evident, drepturilor și libertăților omului și care îngenunchează din nou România, după 26 de ani de când această țară a plătit prețul democrației cu moartea a peste o mie de persoane.
La rândul ei, Uniunea Națională a Judecătorilor din România condamnă în termeni categorici faptul că Guvernul a acordat Serviciului Român de Informații, printr-o ordonanță de urgență, statutul de „organ special de cercetare penală”, atribuind astfel unui serviciu de informații secrete un rol activ în procesul penal, fapt de natură a afecta drepturile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv dreptul la un proces echitabil. Modul în care Guvernul a înțeles să rezolve situația rezultată în urma deciziei Curții Constituționale contravine în mod flagrant art. 115 alin. (6) din Constituție, care prevede în mod neechivoc că ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție.
Nu în ultimul rând, Asociația Procurorilor din România a considerat demersul ministrului justiției, concretizat prin Ordonanța de urgență nr. 6/11 martie 2016, ca fiind situat în afara Constituției, solicitând Parlamentului României să-și exercite prerogativele constituționale cu celeritate, declanșând procedura de amendare a acestui act normativ.
Stimați colegi,
„Democrația este o formă de guvernământ în care cei liberi sunt la putere”, spunea Aristotel. Doamna ministru Raluca Prună a demonstrat prin declarații și conduită că nu este o persoană liberă, că nu este o persoană care gândește liber, că nu vrea ca cetățenii acestei țări să fie oameni liberi, că dorește ca puterea să fie exercitată de personaje obscure și nereprezentative. Prin mandatul doamnei Raluca Prună în fruntea justiției se dovedește că, într-adevăr, ar fi un lux pentru România să aibă un ministru al justiției competent, responsabil și liber.
Votând această moțiune alături de noi, cei care am semnat-o, Camera Deputaților va transmite un semnal serios că drepturile omului nu sunt un lux. Exprimându-și votul în favoarea moțiunii, Parlamentul îl va obliga, politic și moral, pe prim-ministru să reacționeze în singurul mod democratic la declarațiile doamnei ministru Raluca Prună. Lipsa de reacție, explicită și fermă, echivalează cu un asentiment dat declarației.
Dacă nu va înțelege singură câtă nesiguranță a generat doamna Prună prin activitatea la Ministerul Justiției ori dacă
nu va fi înlăturată neîntârziat de către șeful Guvernului din orice poziție de decizie publică, înseamnă că ministrul justiției nu a făcut altceva decât să dea glas, prin declarația ce a dat titlul acestei moțiuni, precum și formă juridică, prin ordonanța pe care a inițiat-o, unei filosofii despre precaritatea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor ce este împărtășită de întregul Executiv. Vom ști atunci, deopotrivă, noi, parlamentarii, și toți cetățenii, că Raluca Prună face parte dintr-un guvern a cărui misiune explicită este aceea de a pune capăt regimului democratic și de a institui puterea discreționară a instituțiilor represive ale statului. Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.