Viorica Georgeta Pompilia Moisuc

## **Doamna Viorica Georgeta Pompilia Moisuc:**

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Mă refer, în câteva minute, la o aniversare interesantă, și anume aniversarea stabilirii relațiilor diplomatice dintre România și URSS.

În politica externă a României un obiectiv major și permanent l-a constituit relația cu vecinul de la răsărit, Rusia. Indiferent de regimurile care s-au succedat în această țară, Rusia era percepută drept factorul cu influență de mare întindere, chiar de decizie în Europa Centrală și Sud-Orientală.

După Marea Unire, în condițiile în care regimul bolșevic a rupt unilateral relațiile diplomatice cu România, guvernele de diferite orientări de la București au avut ca preocupare centrală normalizarea relațiilor cu Moscova. În pofida multiplelor obstacole, pe primul loc aflându-se pretențiile teritoriale rusești privitoare la jumătatea estică a Moldovei și refuzul de restituire a tezaurului, diplomația română a depus mari eforturi ani de-a rândul pentru a ieși din impas. Întrerupte în 1924, negocierile româno-sovietice au fost reluate, pe alte coordonate, în perioada 1928–1934.

Nicolae Titulescu a definit, cu o luciditate remarcabilă, esența politicii României față de URSS. Citez: „Vecinătatea unui stat cu o suprafață de mai bine de patru ori mai mare ca a Europei, excluzând Rusia, impune necesitatea ca statele vecine să adopte fie o politică ostilă, fie una amicală. O a treia cale este de neimaginat.

Își poate oare permite România luxul unei politici ostile față de marele ei vecin, Rusia? Poate crede cineva, în mod serios, că România ar putea găsi un aliat împotriva Rusiei în Occident numai pentru apărarea intereselor românești? Să vorbim deschis! Germania? Niciodată. Eu prevăd” – spunea Titulescu – „o revenire la politica lui Bismarck, adică prietenia ruso-germană. În aceste împrejurări, singura noastră politică posibilă față de URSS este cea de prietenie.”

Urmându-și doctrina, Titulescu a semnat, la 9 iunie 1934, cu omologul său Maxim Litvinov actul de stabilire a relațiilor diplomatice normale între cele două țări, act însoțit de un schimb de scrisori în care se spunea că cele două țări „își garantează în mod reciproc respectarea integrală și deplină a suveranității celeilalte părți și ele se vor abține de la orice amestec, direct sau indirect, în afacerile interne și în dezvoltarea fiecăreia dintre țări”.

Era o importantă realizare a diplomației române.

Pasul următor a fost decizia Guvernului român de a-l împuternici pe ministrul de externe să semneze un pact de asistență mutuală cu URSS. Despre acesta Titulescu spunea: „România are nevoie de un asemenea pact fie că Germania pornește un război contra URSS, fie că ajunge la un acord cu ea. Mai mult, pactul cu România trebuie făcut la timpul potrivit, altminteri apropierea ruso-germană va avea loc fără noi și împotriva noastră. Apropierea ruso-germană trebuie, prin urmare, să ne găsească aliați cu URSS.”