Niculae Mircovici

## Doamnelor și domnilor colegi,

Dreptul meu la replică se referă la faptul că bunul-simț mă obligă să-mi cer scuze pentru un lucru pe care nu l-am săvârșit. Nu avem niciun moment intenția de a certa pe cineva, cu atât mai mult de a da lecții, mai ales aici, unde nu de lecții este vorba, ci despre opinii politice ferme pe care fiecare trebuie să le exprime conform conștiinței sale, conform obligațiilor pe care le-a avut de la cei pe care-i reprezintă și conform grupului parlamentar din care face parte și a punctului de vedere și a poziției pe care un astfel de grup le are.

Faptul că de abia azi-noapte la ora 2 a apărut pe site-ul Camerei Deputaților ordinea de zi nu cred că are nicio legătură cu o problemă care a fost dezbătută, încă în sesiunea trecută, în Comisia pentru politică externă în care fiecare grup parlamentar are reprezentanți, iar eu am fost favorizat de faptul că reprezentanții noștri în grupul parlamentar, în grupul de politică externă, ne-au informat despre proiectele de lege care urmează a fi discutate acolo și unul dintre ele a fost și acesta privind Acordul cu Republica Democrată Coreeană.

Deci, din acest punct de vedere, încă o dată îmi cer scuze, eu nu am vrut să jignesc Parlamentul. În ceea ce privește exprimarea pe care am făcut-o vizavi de reprezentantul Ministerului de Externe, eu nu am spus nimic altceva decât faptul că este pentru prima dată, așa cum eu constat, în care luăm la puricat reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe pentru o problemă care probabil că după ce vom pleca din această sală nu va mai reprezenta niciun interes pentru noi: ce acorduri au mai rămas sau nu în vigoare, semnate în 1956, cu Republica Democrată Coreeană.

Haideți să fim rezonabili, totuși să ne ocupăm de probleme pe care le avem, până la urmă, de rezolvat!