Corneliu Vadim Tudor

Doamnelor și domnilor colegi,

M-am simțit dator să iau cuvântul și în acest caz pentru că sunt ceva mai edificat decât mulți colegi cu privire la el și am purtat, prin forța lucrurilor, discuții cu unii dintre protagoniști, pentru a fi lămurit deplin în legătură cu ceea ce vom hotărî noi în Biroul permanent al Senatului.

Avantajul meu față de alți oameni politici este că am cunoscut Occidentul la el acasă. Atunci când studiezi un an de zile la Universitatea din Viena, ca student extraordinar – și răspund unui ziarist care a spus că am o cultură de almanah, așa este, absolvent de filozofie, doctor în istorie și doctorand în teologie e cultură nici măcar de almanah, ci de calendar de perete –, nu mai poți fi timorat, păcălit sau tratat ca băiat de mingi.

Așa că, parafrazând un poem al regretatului scriitor Geo Dumitrescu, voi spune că dac-aș fi fost, de n-aș fi fost roman, sau slav aș fi fost dacă nu eram dac și, vorba aia, vreau cu toată lumea să mă împac.

În anii 1918–1922, Osvald Spengler își publica lucrarea intitulată „Declinul Occidentului”. Tare mi-e teamă că acest Occident începe să se prăbușească peste noi, țările din Estul Europei. Nu avem decât să recitim articolele care au apărut în presa occidentală, inclusiv în America, în marele ziar „Washington Post”, după votul dat în Camera Deputaților cu privire la dosarele Adrian Năstase și Miron Mitrea. Tot Parlamentul României a fost băgat în aceeași oală și pus la zid, fără nicio distincție, fără nicio nuanță. Cui îi servește un asemenea tratament nedemocratic, ba chiar brutal, fără drept de apel?

Prezent la Forumul „Crans-Montana”, desfășurat la București chiar în această clădire, în anul 1994, dacă nu greșesc, domnule președinte Ion Iliescu... în 1994 a fost „Crans-Montana” la București? În 1994, da. Uitați că la memorie ne potrivim foarte bine!

Eminentul om de spirit Ilie Gilbert, evreu român care preda disciplina „Lideri politici” la universitățile din Brazilia, îmi spunea: „America este o mare democrație în interior și o mare dictatură în exterior”.

Acum ce au comun toate acestea cu colegul nostru Paul Păcuraru? Au, fiindcă el este un ministru în funcțiune, acuzat de mită și propus nu numai pentru urmărire penală, ci și pentru _impeachment_ , adică suspendare din funcție. Cunoașteți termenul. La fel s-a întâmplat cu colegul lui de partid Teodor Atanasiu, care nu era oricine, ci ditamai ministrul apărării. Când schimbi ministrul apărării sau ministrul de externe într-o țară să te aștepți la reverberații, să te aștepți la cutremur!

Trec peste faptul că PNL, din păcate, culege ce a semănat, fiindcă statul minimal a fost tocat mărunt și dat la canal. Cu alte cuvinte, dacă instituțiile statului ar fi funcționat cu adevărat, nu s-ar fi ajuns acum, stimați colegi, în această situație.

Partea cea mai interesantă a cazului Păcuraru nu este cuprinsă în referat sau în dosar, care, repet, este neconvingător, ci în afirmațiile colegului nostru, care, în mai multe rânduri, a spus că e vorba de o răzbunare a lui Traian Băsescu, întrucât el, Paul Păcuraru, a tăiat conductele de bani ale familiei Elena Udrea – Dorin Cocoș. În mod concret, domnul ministru se referea la acele centre de expertizare a forței de muncă pentru întocmirea actelor necesare lucrului în străinătate. Am înțeles că, în absența mea, a pomenit, fără a nominaliza, această situație.