Valeriu Ștefan Zgonea

Doamnelor și domnilor colegi,

N-aș fi vrut să intervin astăzi, dar este un moment unic în istoria României, așa cum a fost 1967, când a venit Ceaușescu, 1968, când tancurile au ajuns în Polonia, 1989, când a început revoluția, unii dintre noi încă mai spuneam la Partidul Comunist, alții stăteam ascunși prin wc-uri și astăzi, citind un editorial pe care un distins coleg care este președintele Pro Democrația l-a scris acum câteva săptămâni de zile, vreau să-l compar cu ceea ce a apărut în această perioadă. Aș vrea, pentru stenogramă, să vă spun în câteva secunde istoria acestei „voințe a poporului”, așa cum spune distinsul meu coleg Toader.

Într-o noapte în care Vasile Blaga s-a suit în mașină și mergea de la Ministerul Dezvoltării către Ministerul de Interne, cineva i-a șoptit că nu poate să pună în aplicare o asemenea idee că nu are drept de semnătură, pentru că acest Guvern era neconstituțional. Și atunci i-a cerut doamnei Andreescu, secretarul general al Guvernului, să inițieze o modificare a Legii referendumului în așa fel încât, pentru prima dată în istorie, 8 să fie egal cu 7 și 20 egal cu 21. O ștampilă pe care o pui ca ștampilă de control într-un act juridic de consultare a poporului pentru alegerea președintelui devine automat aceeași ștampilă de control pentru un act juridic de verificare, prin consultarea poporului, cu privire la referendum. Nu mai contează interpretarea Constituției, ea poate fi făcută oricând, dimineața, seara, la prânz, în cursul nopții sau la orice oră, chiar într-o zi o să fie și la ora 25.00! Bineînțeles că, prin lege, Guvernul Boc va decreta că există în România și ora 25.00.

Și astfel, ne trezim că la ora 7.00, țăranul nostru pleacă la câmp, intră în secția de vot, președintele secției de vot este numit de către un prefect care este apolitic, dar a fost numit de Partidul Democrat Liberal, cum spunea domnul Stănișoară. Dacă este președintele organizației Mehedinți, atunci trebuie să numească și prefectul din județul respectiv, dar numai în anumite momente, că de la 8.00 la 21.00 Domnia Sa, ca și ceilalți, este ministru. Că sunt _ad-interim_ sau nu, nu mai contează.

Și, din acel moment, din punct de vedere organizatoric, o să ne trezim cu o chestiune extrem de interesantă. O să-l văd pe domnul Toader cum pe 6 decembrie o să vină și președintele secției de vot o să-l întrebe: „Domnule Toader, vreți să semnați în stânga pentru turul doi la președinte sau în dreapta pentru turul doi la referendum?”, pentru că hotărârea de guvern care modifică altă hotărâre de guvern – pentru că Constituția nu-i interzice – a fost făcută de un Guvern interimar Boc care nu avea acest drept.

Dar în momentul în care Parlamentul României are o încredere de 19-20% în voința electoratului și discursul unui cetățean care ocupă efemer funcția de președinte este mai mult populist, ce mai contează Comisia de la Veneția care spune și interzice ca o instituție a statului să atace, să jignească o altă instituție a statului? Ce înseamnă pentru ei „Lor le e frică! De ce le e frică nu scapă!”