Mihai Sandu-Capră

## Doamnelor și domnilor,

Mariajul P.D.—P.L.D., atât de mult dorit de tandemul frustrato-liberalilor sau, mai pe scurt, P.L.D.-iștii Valeriu Stoica și tovarășul său Theodor Stolojan, pare să fi ajuns în impas. Nu trebuie să ne gândim prea mult că ne și dăm seama că această struțo-cămilă ce se pretinde a fi o alternativă a Partidului Național Liberal, partid ce i-a propulsat pe cei doi chiar și în funcția de președinte, a ajuns în situația de a lansa tot felul de ipoteze, care de care mai fanteziste, în dorința de a crea un pol de dreapta din care să facă parte, alături de Partidul Democrat, încă două creații politice: cea a domnului Gigi Becali și cea a domnului Ioan Talpeș.

Totuși, deși liderii celor două partide artizane ale unei astfel de colaborări, P.D. și P.L.D., anunță că pregătesc semnarea unui protocol de colaborare, observăm din declarațiile acestora că au viziuni diferite în această privință. Interesul grupului lui Theodor Stolojan pentru o eventuală fuziune este evident, ca și scopul acesteia, care este la fel de cinic ca și motivul plecării din P.N.L., și anume să se folosească de capitalul de imagine de care s-ar părea că se bucură în acest moment cei din P.D.

Deloc surprinzătoare sunt afirmațiile colegilor mei de la P.D., a domnului Cezar Preda care spunea că: „suntem pentru o colaborare cu P.L.D., dar nu înțeleg cum vor o păstrare a identității. Dacă vin lângă noi, la populari, mai pot să-și revendice liberalismul?” _,_ așa cum domnul Vasile Blaga, secretarul general al P.D., a exclus posibilitatea creării unei alianțe preelectorale sau fuziunea cu acesta, pledând mai degrabă pentru o absorbție.

Singurul lucru cert este că niciunul din aceste două partide nu deține proiecte politice concrete și coerente pentru o țară abia devenită membră a Uniunii Europene, în care este necesară o guvernare eficientă și stabilă, fiind capabile doar să creeze o stare de instabilitate pe scena politică românească. Liderii acestor două partide cu siguranță nu sunt capabili să gândească strategii și par să fie sortiți să rămână într-o improvizație permanentă, o caracteristică comportamentală comunistă dintr-o perioadă pe care am dori să o uităm, să o depășim și să construim un stat democratic și european.

Vă mulțumesc