Dumitru Verginel Gireadă

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Aș dori să vă amintesc faptul că, în ultimii ani, sume uriașe au fost investite de industria producătoare de lactate pentru a ne convinge că laptele și derivatele sale sunt sănătoase, ba chiar sunt vitale pentru funcționarea optimă a organismului uman. Studiile de specialitate ne arată faptul că laptele rămâne cea mai bună sursă de calciu, promovându-l ca veritabil superaliment, un aliment minune pentru sănătate și longevitate. Și așa și este!

Să ne amintim, încă o dată, dacă mai este cazul, faptul că laptele de vacă susține creșterea și dezvoltarea scheletului osos și a musculaturii, având de patru ori mai multe proteine și de peste șase ori mai multe minerale decât laptele uman.

Se estimează chiar că organismul nostru reușește să asimileze până la 20% din concentrația de calciu a laptelui de vacă. De asemenea, are un conținut mare de potasiu, fosfor și vitamine, cum este vitamina D sau vitamina A.

Am făcut această introducere, dacă mai era nevoie, ca să ne fie extrem de clar ce punem la stâlpul infamiei, în cazul în care ne lăsăm realmente antrenați în acest scandal al laptelui toxic, care a apărut în mass-media în ultimul timp, creat artificial prin lansarea de declarații ale ministrului agriculturii. Anunțul a produs deja panică printre consumatorii români, dacă avem în vedere că laptele rămâne unul dintre alimentele care detoxifică organismul. Precedentul a fost deja creat în Serbia, unde scandalul laptelui toxic, acest veritabil _milk gate_ , a făcut ca pe străzile din Serbia să curgă lapte și fiere. Acolo, nemulțumiți de măsurile adoptate de autorități în scandalul laptelui toxic, fermierii au ieșit în stradă, unde au deversat mii de litri de lapte în fața clădirilor oficiale.

Și, de fapt, cum ne propunem să acționăm? Să repetăm episodul scandalului laptelui toxic din Serbia, de pe urma căruia ungurii și bulgarii au profitat cu vârf și îndesat? Adică, în condițiile în care procesatorii de lapte din Serbia nici nu au mai vrut să audă de laptele din producția locală, după ce s-a descoperit un nivel de aflatoxină peste limitele admise, aprovizionarea s-a mutat în Ungaria și Bulgaria, iar fermierii locali au rămas să se confrunte singuri cu pierderile materiale și cu imaginea știrbită de anunțurile alarmiste, care au băgat panica printre consumatori. Iar pierderile au fost, în acest caz, de-a dreptul uriașe. În doar câteva săptămâni de la izbucnirea scandalului, comenzile provenite de la procesatori au scăzut cu 50%, iar consumul general de lapte a scăzut cu 90%.

Asta ne dorim să se întâmple și în România cu crescătorii noștri de animale, la fermele noastre care sunt în al cincilea an consecutiv de criză economică?

Fermierii români tratează deja acest scandal al „laptelui toxic” drept un subiect „fabricat”, o dată, de către importatorii de lapte și, în al doilea rând, de către companiile de lactate străine, care vor să îi scoată de pe piață. Un scandal întreținut însă de politicieni, care se lasă, din păcate, corupți de lobby-ul acestora, politicieni pe care crescătorii de animale îi acuză acum de dezinformare.