Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·28 mai 2013
Informare · informare
Liliana Ciobanu
Discurs
„Doar Dumnezeu mai salvează IMM-urile de la dispariție” În ultima perioadă, tot mai multe firme private își închid porțile, își restrâng drastic activitățile sau, mai grav, intră în insolvență. Situația gravă în care se află marea majoritate a întreprinderilor mici și mijlocii, dar și multe dintre societățile mari, este cauzată îndeosebi de lipsa de capital. În mare parte, această stare, de fapt păguboasă pentru economia românească în ansamblul ei, este consecința politicilor antipopulație și împotriva investitorilor serioși, practicată de băncile comerciale și de stat, prin Ministerul Finanțelor Publice. Mai concret, statul român vrea să inducă în rândul populației ideea nefericită potrivit căreia criza actuală trebuie suportată doar de către mediul privat, nu și de către bănci. Acestea se comportă ca un „stat în stat”, majorând dobânzile în mod nepermis și adăugând penalități imense la creditele existente. Deși sunt tot societăți comerciale, băncile au un alt statut, privilegiat, ele fiind ajutate de stat tocmai prin neimplicarea acestuia în stoparea măsurilor abuzive pe care le iau împotriva mediului de afaceri.
Mai mult, Finanțele contribuie și ele la declinul vizibil al mediului de afaceri autohton. Fiscul adaugă zilnic penalități la datoriile societăților comerciale, în condițiile în care, de cele mai multe ori, firmele au la rândul lor de încasat bani de la stat. Acestea își încasează sumele restante la intervale cuprinse între șase luni și un an, fără a avea dreptul de a putea percepe penalități, așa cum se întâmplă uzual în sens invers.
Deși există o lege în vigoare prin care IMM-urile pot să își reeșaloneze datoriile la Finanțe, acest act normativ este inaplicabil, pentru simplul motiv că nicio firmă nu poate îndeplini condițiile impuse, între care și un gaj imobiliar, asta în condițiile în care marea majoritate a firmelor au gajate bunurile la bancă, iar acestea nu pot fi gajate de două ori. Să nu mai vorbim de funcționarii care lucrează la administrațiile financiare și nu știu că o firmă aflată în situația de a cere eșalonare nu are lichidități și are nevoie urgentă de bani! Angajații Ministerului Finanțelor te plimbă cu vorbe și întocmiri de acte vreo două luni, timp în care datoriile și penalitățile firmelor cresc. De asemenea, se mai fac și popriri pe conturi, blocându-se astfel activitatea societăților, care ajung astfel ușor aproape de faliment. Nu mai contează că mai dispar unul, două sau 100 de locuri de muncă, aceasta este relația de „colaborare” dintre statul român și IMM-uri.
În această stare vecină cu falimentul în care se zbat deopotrivă românii și societățile comerciale, prim-ministrul refuză încă să ne spună ce măsuri concrete ia Guvernul pentru revigorarea mediului de afaceri și salvarea de la dispariție a firmelor. USL a promis în campania electorală un milion de locuri de muncă, dar în acest an promisiunea nu numai că nu s-a materializat, ci, mai grav, tot mai mulți români rămân fără venituri după valul de intrări în insolvență ale IMM-urilor. Cine le mai salvează? Poate doar bunul Dumnezeu...