Florin Costin Pâslaru

„Doi ani de la aderarea României la NATO”

Coerența, consecvența și eficiența pe toate planurile au făcut ca România să se prezinte la Summitul NATO de la Praga din noiembrie 2002 ca un candidat puternic, care a îndeplinit standardele euroatlantice stabilite, care acționează deja nu doar ca un partener, ci ca un membru cu drepturi depline al Alianței. În acest fel a fost posibil ca la această reuniune, factorul politic de conducere al Alianței să adreseze României invitația de a adera la Pactul nord-atlantic.

Pentru România, aderarea la NATO a însemnat de la început declanșarea unui proces complex în toate domeniile vieții politice, economice, sociale și militare. Acest efort colectiv a schimbat radical statutul României și i-a asigurat integrarea în comunitatea euroatlantică. Privind retrospectiv, putem spune că pe parcursul anilor de după Revoluția din decembrie 1989 se pot observa mai multe linii de continuitate atât impuse, cât și asumate, direcții care sunt, de fapt, jaloane pe calea reformei.

Analiștii spun că aderarea la NATO și la Uniunea Europeană a constituit un argument serios pentru atragerea investitorilor străini. Apartenența la NATO cumulată cu aderarea României la Uniunea Europeană au reprezentat un catalizator pentru investițiile străine directe, aceste evenimente fiind ca o garanție foarte puternică pentru investitori.

Calitatea de membru NATO și UE reprezintă un factor de stabilitate din punct de vedere geostrategic, care conferă un sentiment puternic de siguranță pentru investitorii străini.

Preocupările României ca stat membru al NATO au vizat consolidarea Alianței și a rolului său de proiectare a securității în afara spațiului euroatlantic, reușita misiunilor NATO din Afganistan și Irak, amplificarea parteneriatului NATO cu UE și întărirea relației transatlantice. Alianța Nord-Atlantică va rămâne, alături de Uniunea Europeană, unul dintre principalii piloni ai politicii externe și de securitate ai României. Obiectivul strategic prioritar este configurarea liniilor de acțiune pentru profilul consolidat al României în NATO, în condițiile în care România poate să se prezinte cu un inventar de calități care să o distingă în Europa și în Alianță.

*

## „Salvarea economiei în România”

În România, denumită cândva „grânarul Europei”, salvarea economiei poate fi legată de dezvoltarea agriculturii. Dar veniturile din producția agricolă sunt în scădere, și nu din cauza crizei financiare.

România are potențialul agricol pentru a hrăni 80 de milioane de locuitori, dar asigura hrana doar pentru opt milioane. În țară se produce sub 10% din potențialul total, iar cifrele tot scad de cinci ani. Estimările pentru valoarea producției agricole de anul trecut se referă la o scădere de 20%, până la 7,2 miliarde de euro. Aceasta ar însemna că agricultura a contribuit cu doar 6% la formarea PIB, adică jumătate față de ponderea pe care o deținea în 2004. Spre comparație, agricultura Franței contribuie cu 45% la PIB.