Adrian Pãunescu

Domnilor parlamentari, Domnilor preºedinþi,

Domnilor miniºtri,

Aº fi trecut la cuvântul meu, dacã nu m-aº simþi obligat, de o luare de cuvânt anterioarã, sã fac o precizare cu privire la criticile noastre mai vechi faþã de bombardarea Iugoslaviei. Ce legãturã vede cel ce ne-a atacat între 1999 ºi 2001?

Nu cunosc, în istoria recentã, nici un atac al Iugoslaviei la adresa Statelor Unite ale Americii. Nu sunt situaþii comparabile cele pe care le-a adus în discuþie un domn coleg, încercând sã ne acuze cã noi, care n-am acceptat bombardarea Iugoslaviei, acum suntem solidari cu S.U.A. în lupta împotriva terorismului. Tocmai faptul cã partidul (din care fac ºi eu parte) a avut o poziþie nuanþatã ºi criticã, într-un moment al istoriei în care aceastã poziþie se impunea (ºi este confirmatã de starea de lucruri de azi din zona respectivã) aratã cã opþiunea noastrã din 2001 faþã de politica mondialã este una corectã, este una sincerã, este una dreaptã.

Dacã ne-am situa în poziþia de þarã subalternã ºi fãrã demnitate, care dã permanent din cap în semn de aprobare a tot ce fac mai marii lumii, bine ºi rãu, am putea fi bãnuiþi, într-adevãr, de toate relele lumii.

În ziua de 11 septembrie 2001, mã aflam la câteva strãzi de cele douã clãdiri supreme ale oraºului New York, în momentul în care atacul terorist asupra lor s-a petrecut, consternându-ne ºi înspãimântându-ne. Am trãit, în acele zile, cele mai teribile momente ale vieþii mele. Nu ºtiam ce sã fac, nu aveam soluþie personalã. Puteam sã mor împreunã cu copiii mei, Ana Maria ºi Andrei, în nebunia momentului, aºa cum s-ar fi putut întâmpla sã ne gãsim pe unul din gemeni sau lângã ei, cum ne aflam cu douã zile înainte. Am supravieþuit acestei încercãri ºi îi mulþumesc lui Dumnezeu.

Nu mai insist asupra tuturor evenimentelor care m-au îmbãtrânit cu un secol ºi m-au întinerit cu douã secole de îndatã ce am pus piciorul pe pãmântul þãrii. Despre toate veþi putea gãsi o adevãratã monografie în ”FlacãraÒ lui Adrian Pãunescu de mâine, cu reportaje de la faþa locului ºi cu ultimele fotografii ale gemenilor în picioare, cu câteva zeci de ore înaintea abominabilei crime. Grupajul nostru se numeºte ”Solidari cu AmericaÒ. Aºa am gândit ºi aºa gândesc ºi acum.

Trebuie sã fim solidari cu þara Libertãþii, cu acea þarã care, în fond, reprezintã garanþia liniºtii ºi dezvoltãrii pe Planeta Pãmânt a tuturor þãrilor, inclusiv a României.

M-am întors acasã, hotãrât sã nu stau locului, sã propun Înaltelor Camere legiuitoare ºi Guvernului sã rupem ritmul balcanic adormitor ºi pãgubos care ne iluzioneazã cu mici izbânzi, ca sã putem trece la urgenta modernizare a României, sã fim asemãnãtori ºi compatibili cu America tuturor actelor de curaj, de responsabilitate, cu America progresului ºi iniþiativei, sfãtuindu-i pe cei mai buni dintre oameni sã rãmânã aºa cum sunt, sã nu se grãbeascã în a pedepsi nenuanþat ºi globalist ºi sã mãsoare de zece ori ºi sã taie o singurã datã.