Nicolae Dobrovici-Bacalbașa

Domnilor, politica se pare că nu poate să funcționeze fără un pic de demagogie.

Totuși noi suntem aici un for de lucru care trebuie să legifereze și să nu se ocupe exclusiv de demagogie.

Am auzit tot felul de cuvinte tari, de tip „iresponsabilitate”. De domnul Drulă nu mă leg, că nu mă interesează domnul Drulă. E un accident, poate din partea lui, poate din partea mea, că am ajuns colegi. Dar vreau să vă explic, pe fond, ce s-a întâmplat cu această lege pe care o discutăm și care trezește asemenea pasiuni.

Această lege a fost explicată magistral de domnul Socotar și mă aflu în situația jenantă să fiu invidios pe un inginer pentru inteligență și capacitatea de sinteză – asta este! – și credeam că toată lumea a înțeles despre ce este vorba. Este o necesitate de promulgare, pentru că altfel noi trebuie să plătim – statul român – o grămadă de bani zilnic, dacă nu ne conformăm, iar disfuncția nu ne aparține nouă, Comisiei pentru cultură, ci este un act care a venit cu întârziere de la Senat și din această cauză – și domnul Socotar a prezentat foarte clar – ceea ce s-a adoptat a fost numai directiva europeană strict și lămurirea câtorva noțiuni, definiții legale, cum ar fi fonograma, care au fost scăpări, erori în vechea lege și care au generat disfuncționalități, pe care toată lumea, din toate partidele care erau acolo, le-a acceptat.

Deci noi nu facem aici decât să votăm strict o directivă europeană. Sigur că problema e complexă și va fi rezolvată în timpul doi.

Ca atare, toate aceste clocote de indignare sunt ori prostie, ori demagogie.