Adrian Octavian Dohotaru

## **Domnul Adrian Octavian Dohotaru:**

„România, o țară de doi lei”

Duc protestul sindicatului Electrolux, afiliat Cartel Alfa, din stradă de la Satu Mare și din fața Ambasadei Suediei înapoi în Parlament, pentru că revendicările angajaților sunt legitime.

A nu da doi lei în plus pe oră pentru angajați care câștigă 1.600 de lei net la o companie care a făcut profituri de 200 de milioane de euro este furt. Acesta e marele furt care există în România, mai mare decât cel al politicienilor. Mai importantă decât justiția penală e justiția socială, dar dreapta nu realizează asta, iar PSD nu e un partid social-democrat pe bune.

Apoi, am pretenția ca din Parlament să ajungem înapoi în stradă, ca să cunoaștem realitățile de zi cu zi ale oamenilor, sărăcia lor și inegalitățile care există în România. Pentru că e anormal ca noi să câștigăm de 10 ori mai mult ca ei, e anormal ca ei să câștige atât de puțin, la limita subzistenței, și să existe ierarhii atât de abuzive la locul de muncă.

Credeți că democrația începe aici, în Parlament? Începe, în primul rând, la locul de muncă, începe în producție, începe cu relațiile de piață, începe în corporații, finanțe-bănci, începe cu troica.

Ascultați ce zic acești oameni? De ce această tăcere asurzitoare în Parlament? Unde sunt mizele adevărate de dezbatere, cum putem democratiza economia?

Îl citez pe Levente, de la Electrolux: „Mă trezesc noaptea, la două, și nu mai pot dormi până dimineața. Am o soție bolnavă, care are nevoie de tratament lunar. Am și doi copii, iar băiatul are, de asemenea, o gravă problemă de sănătate și trebuie ținut permanent sub control medical. Simt că înnebunesc! Lucrez 12-14 ore pe zi și nu pot să mă descurc! Mai trebuie să suport și umilința de a cerși ajutor de la oameni, care au și ei problemele lor.”

Robert are 45 de ani, mai mulți copii, unul cu handicap grav, altul pe care trebuie să îl întrețină la facultate, are și o chirie, în Satu Mare, de 600 de lei: „Soția mea câștigă mai bine cu câteva sute de lei decât mine, angajat la marea companie multinațională Electrolux. Și să ne fie cu iertare, nici nu o întreabă nimeni dacă se duce la WC și dacă s-a oprit să bea o cafea sau să mănânce un corn. Dacă nu se rezolvă problema, va trebui să plec din țară, să găsesc ceva

de lucru în afară. Din păcate, în România muncitorii nu mai pot trăi din munca lor.”

În cele aproape două luni de grevă, conducerea companiei a suspendat dialogul social, tratând cererea muncitorilor cu aroganță, în speranța că greviștii vor ajunge la disperare și vor renunța. Companiile din spațiul european practică o Europă cu două viteze și au standarde diferite în vest, față de cele din est.

Politicienii trebuie să se întâlnească cu oamenii direct afectați, pentru a le înțelege păsurile și pentru a le duce mai departe vocea. De aceea mă duc, la rândul meu, la Satu Mare, să discut cu protestatarii. De aceea, din Parlament, voi lupta în continuare pentru o lege a dialogului social în favoarea angajaților și pentru alte inițiative legislative pe care le-am depus sau pe care le voi depune. Și enumăr, de pildă, corelarea salariului minim cu un coș minim pentru un trai decent; o inițiativă pentru amenzi mai mari pentru patroni pentru efectuarea orelor suplimentare ilegal. Sunt mii de astfel de situații și amenda este de 1.500 de lei aplicată patronilor pentru sute de angajați care lucrează ore suplimentare ilegal. O altă inițiativă la care mă gândesc, lucrez, ar fi pentru dreptul angajaților de a avea o cotă parte din profitul firmei.