Adrian Păunescu

## **Domnul Adrian Păunescu:**

Cadavrul, doamnelor și domnilor, nu trupul. Captiv unei societăți care nu l-a înțeles, din nou, captiv celeilalte societăți care nu l-a băgat în seamă, Cezar Ivănescu devenea captiv și prin moarte. Și, iarăși, am văzut rezumatele a ceea ce s-a întâmplat. Firește, totul este scris, cu excepția faptului că a intervenit un coleg al lui. Asta pe mine nu mă jignește, nici nu mă descurajează, dar mă pune în gardă că și sub ochii noștri istoria se scrie mincinoasă.

Și mai este ceva: am văzut onorurile care au fost acordate Monicăi Lovinescu și lui Virgil Ierunca și aș fi vrut ca marele poet Cezar Ivănescu să se bucure de onoruri asemănătoare, pentru că o merita, deoarece, atunci când vom ajunge, cu minima noastră răbdare omenească, să citim poeziile lui, vom înțelege cât de curat și de inspirat a fost poetul care scria „Când eram mai tânăr și la trup curat”.

În orice caz, și cu această ocazie, se dovedește că nu știm să ne protejăm nici viii și nici morții.

Aș vrea să închei cu un text pe care l-am scris în această perioadă și care spune așa:

Ni s-au scumpit mormintele Au crescut dobânzile, S-au umplut spitalele, S-au scumpit mormintele,

S-au păgânit și tainele, prea-sfintele, S-au degradat în forumuri cuvintele, În cimitire, s-au scumpit mormintele.

Pisica ar mânca și ea, dar n-are ce, În epoca de fier-beton, deoarece Dulăii toți s-au angajat la șoarece.

Cât de străin ne-a devenit aproapele, Măcar odată, cruță-ți neamul, Abele, Prăpădurile dintre voi, îngroapă-le.

Cocoru-i zice omului de gheață: iată-mă, De ce nu mă iubești ca pe un șoim, mă, tată, mă? Să știi că felul tău de-a fi mă vatămă.

Abia de-și oblojește via rănile, Că vin bețivii pe tarla cu cănile: „Tu, picăturile de sânge, dă-ni-le!”.

Rugina toamnei o purtăm pe creștete, Bacovia, fă-ți timp și recitește-te, În evanghelia de frunze veștede.

Tăicuță Noe, e potop, îmbarcă-ne, Că suntem mulți și, uite, vântul parcă ne Împinge-n propriile noastre cearcăne.

De la străini ne procurăm merindele, Ni s-au uzat și oasele, ca și veșmintele, Pământ bolnav, viețile cuprinde-le!

Suntem nemuritori. Ni s-au scumpit mormintele.