Adrian Solomon

## **Domnul Adrian Solomon:**

## Domnule președinte,

Doamnă președinte al Camerei – să nu uităm că „Roberta trebuie să cadă!”,

Domnule prim-ministru,

I-am ascultat, de altfel, pe toți reprezentanții Grupurilor parlamentare ale UDMR, minorități, independenți, și am aflat că ei nu susțin moțiunea, prin urmare susțin legea, susțin Legea salarizării unitare pe anul 2011, o lege care vine și consfințește reducerea cu 25% a salariilor.

Spunea domnul prim-ministru, în intervenția Domniei Sale, că opoziția ține cu tot dinadinsul ca România să nu reușească.

Să nu reușească ce?

Nu ne-a mai spus domnul prim-ministru, dar poate o să aibă ocazia, tot astăzi, să ne lămurească.

Important este că legea pe care o dezbatem sau moțiunea împotriva Legii salarizării unitare propune o grilă de salarizare de la 1 la 15. Astfel, contrar celor afirmate de prim-ministru în atâtea rânduri, nu se măresc salariile mici, pentru că atunci ar fi trebuit să scadă ecartul de la 1 la 12, cum era în legea trecută, la 1 la 10. Deci se măresc tot salariile mari, se măresc salariile celor cu funcții, se măresc salariile celor numiți în funcții pe criterii politice.

Se creează, astfel, sau se pun bazele, mai exact, unor raporturi feudo-vasalice între șeful devenit senior și subordonatul – de orice tip – devenit vasal, se creează o piramidă salarială ce nu mai are la bază competența, profesionalismul, ci doar servilismul.

În vârful acestei piramide s-a cocoțat, fără niciun drept, aș spune, prezidentul Traian Băsescu, nu un profesor universitar, nu un medic de renume, nu un general al Armatei Române. Această piramidă este însăși oglinda statului interlop, în fruntea căruia se află, evident, șeful statului interlop, și anume Traian Băsescu.

Într-un astfel de stat nu mai este nevoie de poliție – și am văzut cine a renunțat la poliție –, într-un astfel de stat nu mai este nevoie de educație, de sănătate, de administrație, pentru că aici se va ajunge ținând aceste domenii vitale ale unei societăți în subfinanțare și total neatractive pentru cei mai buni dintre noi. Într-un stat interlop nu mai este nevoie nici măcar de dialog, de parteneriat și, prin urmare, nu este nevoie de sindicate, pentru că, vedem, legea nu are girul sindicatelor.

Și toate acestea după 20 de ani, după 20 de ani de democrație, când toate guvernele s-au străduit să adauge puțin câte puțin, spre asigurarea unui trai mai bun cetățenilor țării noastre. Dar formula „după 20 de ani”, pe care o auzim de la domnul Emil Boc și de la tovarășii săi din PDL zi de zi în discursurile publice, nu este nouă, și mă gândeam de multe ori de unde le-a venit lor această idee să ne tot aducă aminte că, după 20 de ani, ei sunt cei chemați să preia destinul României și să-l ducă acolo unde vrem cu toții.

Căutând în memorie, mi-am adus aminte de apelul către poporul german, făcut de Hitler la 31 ianuarie 1933, și spicuiesc de aici câteva date care să ne ducă cu gândul la formula „după 20 de ani” a celor de la PDL. Și spunea Hitler către poporul german următorul lucru: „Noi preluăm o moștenire îngrozitoare. În 14 ani, partidele din noiembrie au ruinat țăranul german, în 14 ani au creat o armată de milioane de șomeri. Guvernul național va urma planul expus, în continuare, cu voință de fier și perseverență plină de încăpățânare”.