Frunda György

## Domnule președinte,

Mi-aduc aminte când aveam o simpatie, în clasa a XI-a, și am spus: „Nu-i așa, Mărie, că nu vrei să vii la film?” Și a spus: „Nu”. Am spus: „Bine, la 7.00 ne vedem în fața cinematografului.” Asta facem noi aici.

Scuzați-mi mica glumă, dar situația este, într-adevăr, jenantă pentru Parlament. Am discutat și în Biroul permanent această problemă, am discutat-o și în plen.

Eu fac un apel către grupurile parlamentare să facem o sesizare Curții Constituționale, pentru că, din păcate, tot noi, parlamentarii, suntem de vină că nu există posibilitatea de a recura, de a ataca o decizie a Curții Constituționale. Or, această decizie este cel puțin hilară din punct de vedere juridic. Nu putem să continuăm așa.

Adevărul este că acest for, Curtea Constituțională, a adus și decizii contrare. De-a lungul anilor, a spus că nu trebuie decât un vot negativ, ceea ce este logic.

Astfel fiind, întrucât nu există o practică unitară a Curții Constituționale pe oricare ordonanță de urgență care vine în Senat, oricare grup parlamentar sau, dacă doriți, pentru a ne manifesta voința constituțională, nu politică, ca să semneze senatori de la fiecare grup parlamentar, să se aducă o decizie coerentă și limpede... Un proiect de ordonanță, chiar dacă există o prevedere a Constituției, nu poate să aibă altă reglementare decât o lege. Ordonanțele de urgență sunt un fel de legi, o parte a legii care intră în vigoare la publicarea în „Monitorul Oficial” și depunerea în Parlament anterior dezbaterii parlamentare. Dar când a intrat în dezbatere parlamentară și o admitem, este o lege ca oricare alta. Nu avem de ce să măsurăm cu diferite măsurători atunci când acceptăm sau respingem o lege.

Toate celelalte proiecte de lege, dacă sunt respinse, au căzut. De ce trebuie ca ordonanța de urgență, să spunem, dacă nu a fost respinsă, nu este nici admisă. O lăsăm în nesiguranță, dar cel care a gândit-o a avut o idee ascunsă, ca să formulez frumos. Atâta timp cât nu întrunește votul necesar pentru respingere, ordonanța este în vigoare, cu toate că Parlamentul n-a adoptat-o. Acesta este efectul pervers al acestei decizii constituționale. Deci, dacă pentru o ordonanță de urgență Guvernul nu poate să obțină majoritatea cerută de Constituție, ordonanța nu este admisă. Nu există suficienți votanți în tabăra cealaltă să o respingă, nu este nici respinsă, și totuși ea își produce efectele.

Această decizie este absolut neconstituțională, este profund imorală, este împotriva minimei logici, și noi stăm aici și o acceptăm. Păi nu vă supărați, atunci de ce stăm aici? Haideți să facem o sesizare să arătăm aceste lucruri. Avem staff foarte bun, experți foarte buni. Nu este coerent să trecem mai departe. Altfel, ne vom juca cu ordonanțele, care nu vor fi admise, nu vor fi respinse, și totuși cetățeanul resimte efectul lor.