Alexandru Pereș

## **Domnul Alexandru Pereș:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi are titlul „Sunt bani pentru atragerea fondurilor europene”.

Domnule președinte,

Onorat Senat,

În ultimul timp este dezbătută îndelung posibilitatea ca în 2011 România să negocieze un nou împrumut cu FMI.

Țara are nevoie disperată de investiții pentru a ieși din recesiune, iar bugetul de stat, grevat de cheltuieli exorbitante cu pensii și salarii, nu face față acestei cerințe imperative.

Deficitul bugetului de pensii a fost de 1,5 miliarde de euro în 2009, în acest an va ajunge la 1,9 miliarde de euro, iar în 2011 este preconizat să atingă 3,6–4 miliarde de euro.

Analiștii economici, oamenii de afaceri, presa de specialitate, ba chiar și partenerii de afaceri străini ne întreabă cu insistență de ce ne împrumutăm cu miliarde de euro, în loc să atragem aceste miliarde gratuit oferite, cu generozitate, de Uniunea Europeană.

Este adevărat, România ar putea să promoveze un pachet eficient de stimulare a economiei, finanțat 80% cu banii UE.

Știm cu toții că aceasta ar presupune alocarea de la buget a diferenței de 20% din sumele solicitate.

Trebuie să o spun deschis: de ani de zile, partidele care s-au succedat la guvernare au promis mii de kilometri de autostrăzi, care ar fi accelerat cu circa 15% viteza de rotație a capitalului, ar fi creat mii de locuri de muncă, ar fi resuscitat ramuri industriale, ar fi dus la dezvoltarea turismului. Din păcate, nu a existat voința politică necesară pentru a cuprinde în bugetul de stat sumele necesare.

Chiar și atunci când s-au privatizat „Romtelecom”, Banca Comercială Română, Societatea Națională „Petrom” – SA sau când economia „a duduit”, după o expresie consacrată, veniturile suplimentare au mers spre creșteri nechibzuite de pensii și salarii, nu în investiții.

Sunt de acord, acum nu sunt bani, dar există soluții la îndemână pentru ca aceste fonduri europene să fie atrase fără să fie mărită povara datoriei publice și, mai ales, fără să fie amanetat viitorul generației actuale. Putem urma exemplul Poloniei și, mai nou, al Braziliei, care nu au împovărat bugetul cu bani pentru investiții, ci au făcut rost de ei prin

privatizarea, totală sau parțială, a unor întreprinderi aflate încă în proprietatea statului.

De ani de zile, analiștii economici insistă pentru susținerea Bursei de Valori București, aflată în agonie din cauza instabilității politice și a recesiunii prelungite. Față de Polonia, unde se tranzacționează pe zi circa 270 de milioane de euro, sau Turcia, unde tranzacțiile zilnice se apropie de un miliard de euro, Bursa de la București abia rulează 2-3 milioane de euro zilnic.

Creșterea pieței de capital ar permite agenților economici să găsească o alternativă excelentă la reticența băncilor de a acorda credite, iar statului să găsească bani pentru atragerea fondurilor europene.