Alexandru Pereș

## **Domnul Alexandru Pereș:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte al Senatului, Domnule ministru, Domnule secretar de stat, Onorat Senat, Stimați invitați,

Un lucru este cert și trebuie spus clar și tare: agricultura a fost și este încă sectorul pe care s-au făcut cele mai multe și, deocamdată, cele mai dezastruoase experimente de reformare economică.

De 18 ani soluțiile impuse de toate guvernările postdecembriste s-au dovedit a fi mai mult sau mai puțin falimentare, ele neaducând, din păcate, revigorarea și stabilizarea necesare sectorului.

Pe de altă parte, acumulările și rearanjările pe sisteme funcțional-europene sunt încă nesemnificative, fără a putea fi o garanție reală pentru o relansare economică în domeniu.

Deși o mare parte a fondurilor structurale acordate României din bugetul Uniunii Europene este destinată agriculturii și zonei rurale, deși avem strategii și instituții acreditate de Uniunea Europeană, nu reușim să impunem un ritm normal accesării și absorbirii banilor, ba, din contră, vedem indiferență și chiar neputință din partea celor responsabili cu gestionarea acestor fonduri.

Într-un cuvânt, neputința Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca de altfel și a structurilor sale de la nivelul județelor țării, nu poate să genereze decât reacții negative din partea producătorilor agricoli, așa cum au fost și demonstrațiile de stradă de acum două săptămâni.

Iată de ce există o motivație reală ca Parlamentul să ia atitudine și să ceară Guvernului și ministerului responsabil măsuri concrete de remediere a situației.

Moțiunea simplă depusă de senatorii din Grupul parlamentar al PSD poate fi momentul de discuție și de limpezire a intențiilor, de a aduce clarificări în viitoarele demersuri guvernamentale.

Anul agricol 2008 va fi un an mai bun decât anii precedenți. Producția de grâu, poate și producția de porumb și de alte culturi agricole vor fi superioare anilor trecuți. Aceasta ar putea fi un semnal bun, dar acum ne lovim și de alte piedici precum:

— nerezolvarea depozitării și păstrării în condiții optime și valorificarea sub așteptări a recoltei de cereale;

— prețul mic oferit pe piață pentru grâu și perspectiva la fel de proastă pentru porumb, față de costurile mari pentru reluarea procesului de producție agricolă;

— sincope repetate în derularea acordării plăților directe pe suprafața deținută de producătorii agricoli;

— subvenții mici și întârzieri mari la decontare, care nu pot acoperi creșterile de preț la combustibil, energie, îngrășăminte chimice, semințe și altele;

— abandonarea cercetării agricole românești și aducerea în producție, cu prețuri mult mai mari, de semințe și material genetic necorespunzător condițiilor din agricultura românească;

— stoparea reformei în structurile agricole județene, a descentralizării, a dinamizării și eficientizării comunicării și a consultanței agricole;