Andrei Daniel Gheorghe

## **Domnul Andrei Daniel Gheorghe:**

## Hristos a înviat!

În primul rând, s-au expus aici toate argumentele constituționale și legale pentru care constituirea pe criterii etnice a unei enclave în inima României, intitulată „Ținutul Secuiesc”, nu este în conformitate cu drepturile pe care în mod legal și în baza Declarației de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, România le acordă.

România are un regim de respectare a drepturilor minorităților destul de larg, un regim permisiv și un regim european și considerat printre cele mai moderne din lume, la această dată.

La Alba Iulia s-a vorbit de educație în limba maternă, s-a vorbit de administrație în limba maternă, s-a vorbit de reprezentare politică, s-a vorbit de biserici și culte care să respecte drepturile minorităților și pe care să le reprezinte. Toate aceste lucruri s-au întâmplat. S-au întâmplat la 1918, la 1923, s-au întâmplat prin Constituția din 1991.

Acum, acest așa-zis „Ținut Secuiesc” pe care domnul coleg de la UDMR îl propune ar avea cu totul și cu totul alte efecte în practică. Ar duce la segregarea unei întregi regiuni în inima României, ar duce la o enclavizare pe criterii etnice, care ar avea două efecte. În primul rând, sărăcirea acestei zone, care este una dintre cele mai sărace zone din România, și maghiarizarea forțată a populației românești, care în aproximativ un sfert din localitățile propuse pentru această regiune, a așa-numitului „Ținut Secuiesc”, reprezintă minimum jumătate din populație.

Așadar, ar duce la tensiuni interetnice pe care noi nu le dorim și care nu fac parte din subiect.

Sunt două județe cu populație majoritar maghiară, Harghita și Covasna, unde sunt respectate toate drepturile minorităților, așa cum sunt ele prevăzute în legea românească.

S-au făcut și o serie de referiri istorice. Eu când văd harta propusă pentru Ținutul Secuiesc, îmi pare rău, dar îmi aduc aminte mai degrabă de Regiunea Autonomă Maghiară, înființată de Stalin, după al Doilea Război Mondial.

Mergând mai departe în istorie, vreau să apreciez aportul secuilor alături de noi, românii, la lupta antiotomană, în vremea lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul. Este un fapt absolut real și recunoscut.

Dar, în același timp, îmi aduc aminte de Unio Trium Nationum, prin care românii erau excluși și se creau trei națiuni privilegiate – maghiari, sași, secui –, iar românii erau considerați doar naționalitate tolerată, deși era cea mai veche și populația majoritară a Transilvaniei.

Așadar, aceste scaune secuiești aparțin unei realități vetuste, unei realități medievale, unei realități care nu mai are nimic în comun cu coordonatele europene.

Acum, în istorie, știți cum e, putem să ne întoarcem până la Câmpiile Catalunice, la 451, când străromânul Aetius, născut pe malul Dunării, îl învingea în luptă pe Attila, hunul, și apăra civilizația europeană.