Andrei Daniel Gheorghe

## **Domnul Andrei Daniel Gheorghe:**

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Astăzi voi vorbi pe scurt despre un eveniment pe care îl comemorăm: pe data de 27 martie se împlinesc 97 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.

Acest act politic fundamental, care a apărut într-un moment deosebit de critic al istoriei naționale, cu o Românie sfârtecată și ieșită trist din Primul Război Mondial, la începutul lui 1918, a venit practic să deschidă calea către Marea Unire de la 1 decembrie 1918 și către reunificarea tuturor românilor din toate regiunile istorice românești locuite de noi. Ceea ce e mai important de precizat în acest moment de 27 martie 1918 este faptul că, din acest punct către astăzi, noi avem de tras câteva concluzii și de analizat o serie de chestiuni care de multe ori par a ne scăpa.

În primul rând, faptul că un act de un asemenea curaj, un act al unei Românii aflate pe marginea prăpastiei, dar care în 1918 renaște și reușește să îndeplinească visul istoric al unității naționale a tuturor românilor într-o singură țară, s-a produs mai ales prin prisma unei voințe politice reale și prin capacitatea clasei politice de atunci, și prin capacitatea națiunii române, conduse de Regele Ferdinand și de Regina Maria, de a-și canaliza și de a-și pune în valoare toate energiile naționale în vederea realizării unui ideal real.

De aceea, revenind în planul concret al realității curente, îmi permit să spun faptul că România ar trebui să gândească într-o perspectivă total diferită raporturile pe care le are în acest moment cu Republica Moldova. Republica Moldova, care este al doilea stat românesc, este o continuare firească sub aspect cultural, etnic, politic, geografic și economic a spațiului românesc, iar reintegrarea Republicii Moldova în teritoriul României nu poate fi decât o consecință firească a revenirii la normalitate în geopolitica europeană.

Spun acest lucru deoarece deseori se amintește despre perspectiva intrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Aș spune că această intrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană se va face numai prin unificarea cu România, deoarece Republica Moldova, în acest moment, este un stat incapabil să se susțină sub aspect economic, un stat care riscă să alunece pe panta statelor eșuate și să devină o zonă de permanentă vulnerabilitate pentru pacea globală și pentru geopolitica Europei de Est și singura șansă a Republicii Moldova de a se dezvolta funcțional este reunificarea naturală și firească cu România.

România are datoria de a face câțiva pași în această direcție și în primul rând m-aș gândi, de exemplu, la eliminarea pașapoartelor dintre cele două state românești. Mă gândesc, de asemenea, la un parteneriat economic integrat care să presupună mai multe capitole, dintre care cel mai important să fie capitolul energetic, capitolul agricol, capitolul industrial și mai ales capitolul comercial, dat fiind faptul că avem această mare frontieră pe Prut și distanța dintre Chișinău și București nu este nici pe departe atât de mare pe cât ar părea la prima vedere.