Andrei Dominic Gerea

## **Domnul Andrei Dominic Gerea:**

Excelențele Voastre, Stimați oaspeți, Domnule președinte, Stimați colegi,

Este o datorie de onoare pentru noi, reprezentanții Partidului Național Liberal, să aducem de aici, de la tribuna Parlamentului, un pios omagiu tuturor victimelor Holocaustului, tuturor acelora care au fost sacrificați doar pentru că aparțineau unei anumite etnii. Secolul XX, acest secol ciudat prin excesele sale polarizate, a fost martorul celei mai mari conflagrații din istoria omenirii, Al Doilea Război Mondial, încheiat cu uriașe pierderi umane și materiale.

Regimul nazist a imprimat acestui război mondial, pe lângă ororile pe care _ipso facto_ le-a generat, o caracteristică tragică: uciderea pe criterii de rasă. În cadrul politicii susținute de Adolf Hitler, problema evreiască, așa cum era cunoscută, a fost încheiată cu aplicarea soluției finale, ceea ce însemna exterminarea populației evreiești, adică uciderea în masă, programată, realizată în cadrul lagărelor de concentrare, adevărate complexe industriale organizate ale morții.

Purificarea etnică a devenit astfel politică de stat pentru naziști. Acest fenomen este cunoscut pe plan mondial sub denumirea de Holocaust. Pe lângă celelalte lagăre de exterminare, lagărul de la Auschwitz-Birkenau, devenit între timp emblema Holocaustului, transformat azi în muzeu, reprezintă o întoarcere în timp cu scop didactic, moralizator. El ne aduce aminte că abominabilul este posibil atunci când conștiința umană este pervertită, când prejudecățile rasiale și indiferența înlocuiesc solidaritatea, atunci când politicul eșuează sau se găsește într-un grav derapaj.

## Doamnelor și domnilor,

Situația extrem de grea în care se găsea România în preajma și în timpul marii conflagrații, forfecarea teritorială, încercarea de eludare a războiului, străin de interesele noastre, a provocărilor nenumărate cărora de cele mai multe ori nu putea să le facă față, a deschis calea represiunii pe criterii rasiale. Nu trebuie să uităm suferințele prilejuite evreilor prin legi discriminatorii, culminând cu pogromul de la Iași, care a avut loc între 28 și 30 iunie 1941, în care și-au pierdut viața mii de evrei, nu trebuie să uităm deportarea în Transnistria a unei bune părți a acestei populații.

Oricum am încerca să definim Holocaustul, nu vom putea niciodată să cuprindem întreaga durere și sacrificiul prin care a trecut poporul evreu. Dar, totodată, trebuie să ne amintim: „Că au existat români buni și curajoși care și-au riscat propriile vieți și au salvat onoarea națiunii lor, opunându-se opresiunii și uciderii concetățenilor lor”, după cum declara Elie Wiesel. Acestor neevrei Statul Israel le-a acordat titlul de „Drepți între popoare.”

## Doamnelor și domnilor,

De aproape un sfert de secol de când a ieșit din menghina unui alt sistem totalitar, și anume comunismul, România încearcă cu onestitate, fără mânie și părtinire să-și recupereze trecutul așa cum a fost, nealterat de alte interese ideologice. Considerăm că trebuie să prezentăm tinerei generații dimensiunile și dramatismul Holocaustului, aceasta fiind o datorie pe care o avem cu toții, pentru ca germenii extremismelor de orice fel să nu se mai poată propaga. Un pas important în acest sens l-a reprezentat înființarea de către Guvernul României în anul 2005 a Institutului „Elie Wiesel” pentru studierea Holocaustului din România și instituirea zilei de 9 octombrie ca Zi națională de comemorare a Holocaustului.