Aurel Vainer

## **Domnul Aurel Vainer:**

Domnule președinte al Senatului,

Doamnă președinte al Camerei Deputaților, Domnule prim-ministru,

Stimați colegi parlamentari,

Stimate colege parlamentari,

Nu aveam niciun fel de gând să urc la tribună pentru a lua cuvântul. Voiam numai să-mi exprim votul la momentul respectiv potrivit conștiinței și judecății mele, dar de data aceasta a intervenit ceva care nu a intervenit doar pentru mine, ci și pentru colegii ceilalți din Grupul minorităților naționale.

Discursul domnului președinte al Partidului Național, în primul rând, Liberal, domnul Crin Antonescu, care a încheiat tumultuos, cum a mai încheiat un discurs în Parlament nu de mult, chemând la război, la luptă, de data aceasta, ne-a dat un mesaj, un ultimatum. Voi, minoritarii naționali, stați în Parlament că v-am dat noi această pomană... Dacă nu veți vota..., veți auzi ce va fi... Sigur, eu nu citez cuvintele domnului președinte Antonescu, dar știu și eu să joc puțin un rol și joc un rol în a îngroșa spusele lui.

Și aș mai spune ceva. Mi-a plăcut atunci când l-a atacat – să spunem, colegial – pe prim-ministrul Ungureanu. I-a spus că a folosit Geneza recurgând la telefon, nu la cuvânt.

Da, domnule președinte Antonescu, cunoașteți bine Geneza. Așa a început creația divină. Întâi a fost cuvântul. Cuvântul a venit atunci de la Dumnezeu. Deci nu telefonul, ci cuvântul.

Aveți perfectă dreptate, dar vă întreb, domnule președinte Antonescu, cuvântul dumneavoastră îl folosiți cum se cuvine? Se știe că un cuvânt este mai puternic decât o bombă atomică, uneori. Ați făcut acum acest lucru cu acest cuvânt final al dumneavoastră.

Minoritățile naționale trebuie să știe că aici... ori nu aici... și așa mai departe.

## Domnule președinte Antonescu,

Noi ne aflăm în Parlamentul României – vorbesc nu ca evreu, ci ca reprezentant al tuturor minorităților naționale – în baza unui drept istoric. Noi am participat la crearea României de la începuturi și până astăzi, și nu dumneavoastră ne-ați dat dreptul _(Aplauze.),_ dumneavoastră, Partid Național Liberal! Am prieteni foarte mulți în acest partid și în celelalte partide, dar vă spun că m-a durut grozav când v-am auzit la congresul dumneavoastră adresându-vă colegilor de partid: „Camarazi! Camarade!”.