Aurel Vainer

## **Domnul Aurel Vainer:**

...și doresc să vă fac o mărturisire de suflet și de credință: sunt un om fericit. Vă rog să mă credeți, fără nicio exagerare, știu să apreciez valoarea cuvintelor.

Sunt un om fericit că trăiesc în acești ani, că, de 20 de ani, trăiesc împreună cu poporul român și minoritățile naționale în edificarea – scuzați-mă că folosesc acest cuvânt, el a fost în limba română înainte de a-l folosi știți cine –

democrației românești noi, a unei societăți în care toți suntem liberi și avem drepturi egale. Este o fericire să ai acest statut.

Am să vă reamintesc că, pe 10 decembrie 2009, am aniversat 90 de ani de la emanciparea evreilor în România. Am putut să citesc istorie, istorie din România, și am înțeles ce însemnă să ai un statut de categoria a doua, a treia, a patra. Ei bine acum, după decembrie 1989 – și dați-mi voie să mă aplec cu cea mai mare sinceritate, recunoștință și mulțumire în fața celor care s-au jertfit pentru aceste evenimente din 1989 –, am redobândit calitățile de cetățean adevărat și mi-aș permite să formulez o întrebare, la care să și răspund, cu referire la o discuție aprinsă în societatea românească: a fost în decembrie 1989 o revoluție sau a fost altceva? Și îmi voi permite să enunț un citat — însă nu voi spune cui îi aparține, că mă veți lua că sunt... nu știu ce — „Revoluția este moașa oricărei societăți care naște una nouă.”

Putem spune că astăzi trăim într-o societate nouă față de cea care a fost înainte de decembrie 1989? Spun categoric da!

Sunt fericit că trăiesc în această societate, cu perfecțiunile și, mai ales, cu imperfecțiunile ei. Nu există niciodată ceva perfect, dar perfectibil există, și m-aș referi la faptul că, din 1990, a reapărut această instituție-simbol a democrației, care este Parlamentul. Mă bucur că sunt la a doua legislatură în acest Parlament. Mă bucur că Parlamentul și-a adus nenumărate contribuții la evoluția societății democratice românești printr-un șir, un noian de legi care sunt fundamentale pentru economia, viața socială și politică ale României. Trebuie să admirăm acest Parlament, să-i mulțumim, să-l facem mai bun, mai consistent, să nu permită în niciun caz renunțarea, sub nicio formă, la democrație.

Cred că acest câștig imens din decembrie 1989 trebuie să-l păstrăm ca pe ochii din cap. Să ne luptăm să fie, într-adevăr, un parlament care să ducă la perfecționarea statului român, a democrației, în care mă bucur și sunt fericit că trăiesc ca minoritar național, ca evreu, dar pot spune că în deplină armonie cu poporul român, cu colegii mei din alte culte, și îl am drept martor pe Monseniorul Arhiepiscop Robu, care poate confirma ce relații există între cultul mozaic și Biserica Romano-Catolică. Regret că nu este aici și Preafericitul Patriarh, și alți reprezentanți ai cultelor religioase.

Așadar, vă invit, dragi colegi, să fiți fericiți, ca mine, că trăim aceste timpuri, și nu timpurile de altădată. Vă mulțumesc foarte mult.