Korodi Attila

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Și acest proiect de lege cred că este un semnal care vine din partea comunităților locale că nu întotdeauna ceea ce crede statul român, Parlamentul României, Guvernul României, despre cum ar trebui să se dezvolte țara se și întâmplă în realitate.

Când o localitate dorește să revină la statut de comună de la statutul de oraș înseamnă că toate politicile de dezvoltare, instrumentele de politici de dezvoltare care au fost puse la dispoziția orașelor mici și medii nu sunt eficiente.

Chiar dacă vorbim de fonduri europene, chiar dacă vorbim de fonduri naționale, întotdeauna se observă o problemă pentru orașele care reprezintă nu municipii reședință de județ, nu municipii, ci, pur și simplu, aglomerări urbane de dimensiuni foarte mici. Fondurile europene proiectate la ora actuală clar au în vizor dezvoltarea orașelor medii și mari. Orașele mici nu pot să fie competitive, fondurile europene de dezvoltare rurală și ghidurile care au fost dezvoltate nu permit, de exemplu, ca zonele periurbane care reprezintă structură rurală să fie acceptate ca fiind eligibile.

Când vorbim de fonduri naționale... La nivelul fondurilor naționale, în afara unei perioade, până în 2008, toate fondurile care merg pentru localitățile urbane medii și mici s-au subțiat.

Trebuie să dăm... și aici vorbim de subsidiaritate. Dacă o comunitate locală crede că este mult mai adecvat pentru dezvoltare să se organizeze la nivel de comună și să se reîntoarcă la acest statut, trebuie să permitem. Pentru că asta înseamnă subsidiaritate, asta înseamnă descentralizare, asta înseamnă autonomie locală – a da comunităților locale decizia de a lua cea mai bună decizie pentru dezvoltare.

Repet cu ce am început. România cred că greșește în momentul în care toate politicile de dezvoltare se orientează către poli de dezvoltare, către municipalități, către aglomerații urbane semnificative și celelalte instrumente le dispersează într-o formă în care aglomerațiile urbane mici și medii nu au instrument, nu pot să fie dezvoltate cu suficientă rapiditate și cu suficientă energie.

Mulțumesc.

constată că nu e așa. Și vine altul și zice: „Ați văzut, ați avut încredere în ăla, v-a băgat prostii în cap. Vă facem comună la loc...”

Până la urmă, singurii care pot să decidă asupra a ce vor pentru sine sunt oamenii informați din comunitatea respectivă. Și insist asupra cuvântului „informați”. Pentru că noi asistăm acum la... Dalí avea un tablou, se numea „Vestigii atavice după ploaie”. Acestea sunt vestigii atavice după campanie. La vestigiile atavice după campanie.

Și cred că ar trebui, într-adevăr, să-i lăsăm pe oamenii aceștia în pace, să-și reia statutul lor de comună și să-și vadă de viața lor așa cum știu s-o facă.

Vă mulțumesc.