În continuare, punctul de vedere al Guvernului, răspunsul domnului ministru Eugen Nicolăescu.
Domnule ministru, aveți 45 de minute, pe care le puteți folosi la începutul și la sfârșitul dezbaterilor.
Vă rog.
**Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu** — _ministrul sănătății publice_ **:**
## Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor deputați,
Sindrom obsesiv, așa ar califica un medic efervescența partidelor neguvernamentale care se întrec în aceste zile în depunerea de moțiuni pe teme de sănătate, și nu numai.
Moțiunea care se dezbate astăzi pe sănătate are o doză apreciabilă de inedit. Ea nu e depusă, așa cum se obișnuiește, de opoziție, ci de un partid și de câțiva independenți care până acum două luni s-au aflat la guvernare. Până acum două luni, P.D. a susținut fiecare măsură pe care am luat-o pentru reformarea sistemului sanitar. Fiecare pas al reformei a fost discutat și aprobat în Consiliul Alianței D.A.
Este surprinzător că acum P.D. nu își mai recunoaște măsurile susținute. Această atitudine transformă demersul democratic reprezentat de o moțiune într-un demers profund imoral. Prin acest demers, P.D. demonstrează clar că nu îi pasă de cetățenii acestei țări. Dacă măsurile sunt criticabile, deci împotriva cetățeanului, de ce nu i-a păsat P.D.-ului de cetățean și le-a validat, în calitate de partid de guvernământ? Dacă măsurile sunt bune, și vă asigur că sunt bune, pentru că altfel nu le-ar fi susținut, faptul că acum încearcă să frâneze orice acțiune denotă lipsă de respect pentru același cetățean.
Cu această ocazie, răspund și la prima acuzație potrivit căreia nu aș fi respectat programul de guvernare al Alianței D.A. Cum aș fi putut să mă abat de la program, atât timp cât toate acțiunile mele au fost aprobate în ședințele de Consiliu al Alianței? Iar dacă admitem, prin absurd, că ar fi existat abateri de la programul de guvernare, atunci acestea au fost făcute cu P.D. Dar vă asigur că nu au fost abateri.
Dacă P.D. este atât de nemulțumit de reformă, că n-am făcut nimic bine, de ce nu a votat moțiunile P.S.D.? Este o întrebare la care, poate, ar trebui să răspundă.
Iată cum aprecia măsurile din sănătate colegul nostru, deputatul P.D., Cristian Rădulescu, la una din moțiunile de cenzură depuse de Partidul Social Democrat, la 21 februarie 2006: „Sănătatea a devenit unul dintre subiectele despre care își dau cu părerea toți, dar la care foarte puțini se pricep. Este un act de voință politică asumarea răspunderii Guvernului pe sănătate, care arată un comportament politic ferm, hotărârea de a parcurge repede etapele către Europa și de a rezolva cât mai repede problemele pe care le are populația.” Și exemple de astfel de discursuri se pot da din belșug.
Vorbea deputatul Paveliu de un ghinion. Ghinionul nostru astăzi este chiar deputatul Paveliu, pentru că el ne omoară timpul, în loc să ne ocupăm de treabă.
Am citit cu foarte multă atenție textul moțiunii și am constatat că este o compilație nereușită a articolelor din presă, dar am aflat astfel cine stă în spatele campaniei din presă. Am aflat oficial pe cine am deranjat și ce jocuri de interese am încurcat.
Aș fi fost un ministru foarte bun dacă aș fi făcut compromisuri și nu aș fi deranjat pe nimeni, dar eu chiar am
luat în serios necesitatea reformei, spre deosebire de înaintașii mei din acest portofoliu.
Din postura mea este ușor și totodată greu să faci reformă. Ușor, pentru că, nefăcând parte din sistem, am luat decizii obiective. Greu, pentru că dezbinata castă a medicilor se solidarizează imediat împotriva oricărei încercări exterioare de a face reguli în sistemul medical. Și nici nu vă imaginați ce inerție mare are acest sistem. În consecință, astăzi vreau să vorbim despre fapte și despre minciuni.
Pentru început, aș vrea să folosesc acest prilej pentru a vă prezenta situația la jumătatea anului 2007 și pașii firești în 2008, pași impuși de ceea ce am realizat până acum, și nu minciunile spuse de domnul Paveliu. Altfel spus, eu nu fac promisiuni, eu continui ce am început.
Doamnelor și domnilor deputați,
Raportul dintre componentele sistemului sanitar românesc este în continuare ineficient și în defavoarea cetățeanului, în sensul utilizării unor sume de peste 60% în sistemul spitalicesc, sistem care consumă cel mai mult resursele și cu cea mai mică eficiență.
Medicina primară ocupa numai 5% în 2005 și va ajunge la circa 8,5% în 2007 și 14% în 2008, cu efect pe cea mai importantă componentă a sistemului sanitar, respectiv profilaxia.
Medicina secundară, cea de ambulatoriu, este publică și privată, total subevaluată, existând liste de așteptare la toate serviciile paraclinice, precum și la cele de protezare, la care însă listele au scăzut cu circa un an prin suplimentarea fondurilor cu 50% în 2007, față de 2006.
Poate că domnul Paveliu ar trebui să citească mai bine datele pe care le dăm, dar dânsul este medic și nu se pricepe la economie și face caz de acest lucru.
Programele naționale de sănătate au fost programe construite pentru birocrația sistemului, și nu pentru cetățeni. Pentru controlul banilor era utilizat bolnavul, și nu sistemul, care trebuia organizat pentru pacient, așa cum vor în continuare domnul Paveliu și Partidul Democrat.
Am să vă spun care a fost creșterea din punct de vedere al sumelor alocate pe principalele programe de sănătate. Pentru toate programele de sănătate, în 2007, avem alocate 1284,5 mii RON, față de 747 mii RON în 2004; o creștere de 1,7 ori. Pentru programul oncologic, în 2007, am crescut de 2,3 ori fondurile față de 2004. Programul de prevenire și combatere a bolilor cardiovasculare a primit, în 2007, de 2,38 ori mai mult decât în 2004. Programul de diabet a primit de 1,6 ori mai mult în 2007 decât în 2004, iar în programul de transplant am crescut, în 2007 — rețineți — , fondurile de 32 ori. Pentru toate programele au fost suplimentate fondurile, dar am dat exemplu patologia cu incidența cea mai mare pentru populație.
Finanțarea sistemului prin Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate a evoluat, din 2000 și până în 2007, de la circa 2.856,4 milioane RON la 11.925,8 milioane RON, ajungând, în 2007, la 4,12% din P.I.B., fără investițiile în spitale care vor fi finanțate în ultima parte a anului 2007, probabil încă 0,5% din P.I.B.
Introducerea de taxe care să suplimenteze fondurile sănătății în corelare cu recomandările Uniunii Europene prin
fiscalizarea consumului de tutun, cauza principală a morbidității și mortalității.
Strategia M.S.P. pentru anul 2007 are în vedere:
— revizuirea și aplicarea unui nou contract-cadru privind utilizarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, prin creșterea ponderii serviciilor asigurate de medicii de familie și a legăturii directe a acestora cu cetățeanul. Dăm ca exemplu Programul de evaluare a stării de sănătate a populației, în care sunt cuprinși atât cetățenii asigurați, cât și cei neasigurați.
Îl căina domnul Paveliu pe fostul președinte al Casei, care, nici măcar la dezbaterea bugetului în Parlament, în 2006 pentru 2007, n-a fost prezent în Comisia pentru sănătate. Halal responsabilitate!;
— adoptarea pachetului de bază de servicii medicale decontate din asigurările sociale de sănătate, în corelare cu bugetul alocat, și care va fi asigurat prin contractul dintre asigurați și casele de asigurări de sănătate, cu termen de adoptare 1 octombrie 2008, după ce, de 12 luni, ne chinuim cu colegiile medicilor să acorde ceea ce este nevoie din punct de vedere profesional și expertiză profesională, ceea ce nu dorește să facă și o vom face noi, la Ministerul Sănătății Publice;
— adoptarea pachetului minimal de servicii medicale pentru situațiile de urgență, alocat, și care va fi asigurat prin contractul dintre asigurat și casele de asigurări de sănătate, de asemenea, cu termen de intrare în vigoare 1 octombrie 2007;
— adoptarea și restructurarea listelor de medicamente compensate și gratuite, în sensul creșterii accesului cetățenilor în cadrul bugetului de asigurări sociale de sănătate cu asigurarea, în permanență, în farmacii. Exemplu: compensarea să aibă în vedere și veniturile cetățenilor, cu accent pe pensionari, valoarea rețetelor și, poate, introducerea unei contribuții personale simbolice, cu rol de conștientizare a consumurilor personale, anumite patologii importante pentru starea de sănătate a populației;
— asigurarea începerii funcționării sistemului de asigurări voluntare, complementare, suplimentare de sănătate și a determinării pachetului de servicii medicale aferent acestui tip de asigurări de sănătate;
— perfecționarea descentralizării programelor naționale de sănătate, referitoare la diabet, oncologie și posttransplant, în vederea eliberării de medicamente specifice prin farmaciile cu circuit deschis din toate localitățile țării, și nu numai prin farmaciile de spital, așa cum dorește domnul Paveliu în continuare, ca să plimbe bolnavii pe drumuri;
— reașezarea prețurilor de catalog la medicamentele de pe piața românească în sensul reducerii lor, utilizând alte modalități de stabilire a prețurilor pe întreaga verigă: importatori, producători interni, distribuitori, farmacie. Chiar dacă-i căinează pe producători și farmaciști P.D.-ul, noi îi spunem că vom utiliza, de acum înainte, prețul cel mai mic din 12 țări ale Uniunii Europene, față de trei, în prezent. Vom introduce principiul cost - volum pentru toți distribuitorii; vom revizui adausurile comerciale practicate de farmaciști și distribuitori. Termen de rezolvare a acestor trei situații: 1 octombrie 2007;
— continuarea procesului de modificare a finanțării sistemului spitalicesc și suplimentarea finanțării din bugetul de stat pentru servicii medicale de urgență.
Reforma pe care am început-o are și o componentă financiară care se reflectă într-o altă manieră de finanțare a spitalelor. De la 1 iulie vom introduce DRG australian, a cărui esență constă în aducerea tarifelor de decontare a serviciilor din spitale la nivelul realităților din spital. Mai exact, se vor plăti doar serviciile pe care spitalul le prestează cu adevărat. Am avut surpriza să constat că un spital județean primea bani pentru operații de transplant pe care, de fapt, nu le făcea. DRG australian nu va mai permite acest lucru. Nu în ultimul rând, noul DRG încurajează munca eficientă.
De la 1 iulie 2007 nu va mai exista deci finanțarea istorică a spitalelor sau pe prietenii politice, ci vor fi plătite doar serviciile pe care le vor face obiectiv și efectiv. Dar introducerea acestui nou sistem a necesitat luni de muncă, pe care nimeni nu le știe;
— introducerea registrelor naționale pentru toate programele naționale de sănătate publică în vederea utilizării corecte a fondurilor sistemului de sănătate;
— realizarea unui sistem informatic și informațional care să asigure obținerea de informații coerente și în timp real pentru a se introduce și corela cele mai potrivite politici de sănătate, după ce ani de zile a fost blocată operațiunea de informatizare a sistemului de sănătate, deși există dorință din 2000 în acest sens;
— redefinirea structurilor sanitare din cele trei niveluri de asistență medicală: primară, medicina de familie, secundară, medicina de specialitate, de ambulator, și terțiară, medicina din spitale, în așa fel încât să se asigure un acces mai larg al populației la serviciile medicale necesare, la asigurarea de servicii medicale la standarde de calitate, la diminuarea diferențelor foarte mari dintre mediul urban și cel rural;
— asigurarea resurselor umane: introducerea rezidențiatului pe post pentru specialitățile deficitare și în zonele defavorizate, cu menținerea cel puțin cinci ani pe postul respectiv; introducerea, cu plată, a celei de a doua specialități pentru cele neacoperite cu medici; reintroducerea pregătirii postliceale a asistentelor și moașelor; reașezarea sistemului de motivare salarială prin menținerea unui ritm mai susținut de creștere, dar și a unor sporuri specifice de prevenție, de exemplu, în domeniul sanitar, spor de stabilitate și altele;
— începerea derulării unui program de modernizare a bazei materiale a sistemului de sănătate:
A. Construcții și reabilitări de unități spitalicești.
Ne-am propus la acest capitol următoarele obiective: construirea de spitale noi de urgență, 8 spitale regionale și 20 udețene; reabilitarea a 15 spitale județene de urgență; regândirea unor construcții începute și redefinirea acestora, inclusiv cu acordarea finanțărilor adecvate, activitate care are loc în acest moment; construirea unor unități spitalicești noi, la nivel de comunități locale, pentru a asigura asistența medicală; aici avem clădiri retrocedate, vechi de peste 100 de ani, improprii pentru sistemul spitalicesc; asigurarea finanțării pentru viitoarele spitale noi, pentru declanșarea licitațiilor de proiectare și construcție în cursul toamnei 2007 și primăverii 2008.
Punctul B. Reabilitarea unor sectoare vitale pentru sectorul sanitar:
— achiziționarea a circa 1.500 de ambulanțe de toate tipurile, în acest an, pentru dotarea serviciilor de ambulanță, dar și a serviciilor mobile de urgență, reanimare și descarcerare, pentru a realiza, în sfârșit, sistemul național integral de urgență, precum și 16 mașini pentru intervenții în situații de urgență și pentru calamități;
— introducerea principiului externalizărilor unor servicii care necesită investiții mari: imagistică, spălătorii, cantine, laboratoare;
— începerea și finalizarea studiilor de fezabilitate și demararea reabilitării și modernizării a cel puțin 19 spitale județene de urgență și, în final, anul viitor, demararea lucrărilor de construcții;
— asigurarea dotării cu aparatură de imagistică: radiologie, de asemenea, anestezie și terapie intensivă, sterilizatoare, computere tomograf, aparate de rezonanță magnetică, ecografe, angiografe și altă aparatură medicală de înaltă performanță, dar strict necesară. Licitațiile sunt în curs, deschise de câteva săptămâni, conform legii bugetului;
— achiziția și punerea în funcțiune a aparaturii medicale pentru unitățile de primiri urgențe din peste 47 de spitale cu statut de urgență din fondurile contractate cu Banca Mondială;
— începerea achiziției de aparatură medicală pentru circa 40 de maternități și secții de nou-născuți din fondurile contractate cu Banca Mondială;
— achiziția a peste, rețineți, 3 milioane de doze de vaccinuri antigripale, respectiv 15% din populația României, fiind cantitatea cea mai mare asigurată în țară în regim gratuit pentru populația identificată cu grad de risc și o primă conformare la recomandările Organizației Mondiale a Sănătății.
— sprijinirea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate pentru organizarea licitațiilor internaționale pentru medicamentele cu desfacere prin farmaciile cu circuit închis sau programe derulate prin instituții sanitare publice și, vă rog să rețineți pentru adevăr, Casa Națională de Asigurări este cea care organizează licitațiile, ministerul asigură numai partea de logistică, și am asigurat, de fiecare dată, tot ceea ce a fost necesar;
— începerea lucrărilor de dezvoltare a capacității de vaccinuri la Institutul Cantacuzino, în vederea siguranței, independenței, dar și a scăderii prețurilor de achiziție și dezvoltarea posibilităților de export de vaccinuri;
— în anul 2008 va fi o continuare a ceea ce am făcut până acum și chiar vom începe o serie de proiecte noi. Vom finaliza dotările SMURD regionale. Vom finaliza dotările sistemului de ambulanță la standardele internaționale în fiecare județ, cu achiziția a încă 1.000 de ambulanțe și, în felul acesta, vom termina complet reînnoirea parcului auto. Vor continua, într-un ritm susținut, dezvoltarea programelor de îngrijiri medicale la domiciliu și, de asemenea, asistența comunitară în toate județele țării;
— se va realiza, în sfârșit, cardul național și european de asigurat, sperând că, la nivelul Casei, se va realiza sistemul informatic și informațional;
— va continua monitorizarea privind aplicarea și funcționarea legislației adoptate, finalizarea lucrărilor de dotare a tuturor spitalelor care au fost restructurate și reorganizate;
— vom consolida rezultatele privind menținerea prețurilor medicamentelor la niveluri acceptabile și suportabile, chiar dacă unii le plâng de milă acestora;
— alocarea de resurse suplimentare pentru noi programe naționale, care să amelioreze starea generală de sănătate a populației.
Sperăm să atingem cifra de minim 5% din P.I.B. pentru sănătate în 2008, prin cele cinci forme de alocări de resurse: asigurări sociale de sănătate, asigurări private, fond național de sănătate, buget de stat și fonduri structurale.
Sperăm să atingem raportul de 1 la 3 între sistemul spitalicesc și cel prespitalicesc, respectiv ambulatoriu, cu efect pe creșterea activității profilactice și de promovare a sănătății populației.
Dar, după cum se poate observa, chiar avem realizări și perspective. Sigur, acestea încă nu sunt resimțite palpabil de cetățeni. O reformă nu se face într-o zi. Mie mi-a revenit sarcina să reformez un sistem în care s-a investit minim, dar care a fost exploatat de unii ani de zile, ca o mină de aur.
Vreau să fac precizarea că, pentru a ajunge la standardele Uniunii Europene, sistemul sanitar românesc are, după anumite evaluări, nevoie de circa 17 miliarde de euro, adică 15% din P.I.B.
România nu are toți acești bani odată. Și chiar dacă i-ar avea, tot nu s-ar întâmpla nimic peste noapte. Lucrurile s-ar schimba în decursul câtorva ani, pentru că trebuie să respectăm foarte multe proceduri. Anul acesta, am obținut totuși cel mai mare buget din ultimii 17 ani. Și chiar dacă ne trebuie de patru ori mai mult, am reușit totuși să facem destul de multe lucruri.
## Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor deputați,
Personal aș fi vrut să pun capăt aici discursului meu. Voi continua însă, din respect pentru opinia publică, cu răspunsuri la câteva acuzații din moțiune. Vreau să clarific lucrurile, pentru ca dumneavoastră să puteți vota în cunoștință de cauză.
Subfinanțarea sistemului a fost, ani de zile, laitmotivul moțiunilor pe tema sănătății. Anul acesta mai înregistrăm o premieră. Subiectul preferat este managementul spitalelor. Toată lumea acuză profesionalizarea managementului și tot ce se întâmplă rău în spitale este din cauza managerului pus de Nicolăescu.
Vreau să clarific o dată pentru totdeauna. Oamenii aceștia au dat concurs, nu au fost numiți pe criterii politice, cum acuză unii politicieni și cercuri de interese. Și am să vă prezint o statistică privind rezultatele concursului pentru ocuparea funcției de manager din spitalele publice, statistică pe care Partidul Democrat o recunoaște. Iar dacă nu spune adevărul, este ipocrit și-l invit să spună adevărul.
S-au înscris la concurs 535 de candidați; 12 au fost respinși pentru că nu au îndeplinit criteriile de selecție; au participat la probele de concurs 523 de candidați. După examen și contestație, au obținut postul de manageri 339 de candidați, care au ocupat 79% din posturile scoase la
concurs; dintre aceștia, 304 au ocupat posturi în spitalele subordonate A.S.P.-urilor și 35 în institutele și spitalele subordonate Ministerului Sănătății Publice; din cei 339 de manageri care au promovat examenul, rețineți, 208 au ocupat funcția de director și, conform legii anterioare, peste 61% dintre manageri au fost directori și înainte de 2005, adică înainte de guvernarea D.A.
Acest proces demonstrează clar că nu a fost o schimbare pe criterii politice. Mai mult, oamenii aceștia, care au fost directori și înainte de 2005, au participat la un concurs pe care l-au luat indiferent de opțiunile și simpatiile lor politice.
Faptul că acești 208 manageri au luat concursul mai demonstrează ceva: a fost un examen corect, neregizat, în care au contat abilitățile manageriale și, repet, nu culoarea politică.
Profesionalizarea managementului nu a fost inventată de mine. În toată lumea este așa. Există firme care manageriază activitatea de spital. Menirea doctorului este alta, să managerieze boala. Aș vrea să-l parafrazez puțin pe Clemenceau, care, acum 90 de ani, spunea că: „Războiul este o problemă prea importantă ca s-o lăsăm pe mâna militarilor.” Problema sanitară, problema sănătății unei națiuni este, de asemenea, prea importantă ca s-o lăsăm numai pe mâna medicilor.
La un moment dat, chiar ministrul sănătății P.S.D., doamna Daniela Bartoș, la una din moțiunile de cenzură acuza o autonomie exagerată a directorilor de spital, autonomie care le-a permis să nu răspundă în fața niciunei instanțe pentru actul managerial pe care-l practicau. Așa s-a ajuns la datorii de miliarde, așa s-au scurs banii publici în multe buzunare. Același sistem al managerilor independenți a dus la situații uneori dramatice, în toate domeniile, prin spolierea firmelor de stat în perioada tranziției.
Managementul profesionist nu înseamnă centralizare. Managementul trebuie să aibă însă un contract cu cel ce îl finanțează. Deocamdată finanțatorul spitalelor este C.N.A.S. și, pe lângă ea, ministerul, pentru aparatură. Când va fi finalizat procesul de descentralizare, spitalele vor fi integral, nu numai patrimonial, în subordinea consiliilor locale. Aș fi curios să știu dacă un primar va finanța ineficiența managerului, știind că de bunul mers al spitalului depinde mandatul său. Sunt convins că atunci primăriile vor da bani și pentru întreținerea și reabilitarea spitalelor, lucru pe care astăzi nu-l fac, deși sunt obligate prin lege.
Decizia de profesionalizare a managementului spitalelor a deranjat pe toată lumea, pentru că a rupt structuri solide de interese, mai ales financiare, și care nu aveau nicio legătură cu accesul legal al cetățenilor la asistență medicală de calitate.
Ce mă surprinde acum este faptul că P.D. critică această decizie, în condițiile în care un membru de bază al acestui partid — mă refer la președintele Băsescu — a cerut aplicarea Legii incompatibilității și a conflictului de interese în sistemul sanitar.
Precizez că esența profesionalizării managementului este cheltuirea eficientă a banilor care intră în sistem și creșterea calității actului serviciilor medicale. În plus, incompatibilitatea și conflictul de interese sunt repere fundamentale ale noilor manageri în ceea ce privește prezența acestora în
conducerea spitalelor publice. Vă aduc aminte că sistemul sanitar era singurul domeniu care funcționează cu bani publici, în care nu se aplica legea incompatibilității.
Revenind la manageri și la situația din spitale, este de domeniul patologicului ce se întâmplă. În fiecare zi, în funcție de interese, este acuzat fie ministrul, fie managerul de spital de funcționarea defectuoasă a unui spital sau altul. Exemplul de la Satu Mare. Toți au sărit pe ministru, toți acuzau lipsa de fonduri, de medicamente, care au dus la decesul tragic al unei tinere gravide. Ulterior, atât raportul intern al spitalului, cât și raportul comisiei ministeriale au dovedit că stocul de medicamente era în regulă și doar o neglijență medicală a dus la decesul gravidei, deși aceasta a fost corect operată. Sigur, la spitalul respectiv au fost găsite foarte multe nereguli medicale și vom lua măsuri, dar aceste nereguli nu au caracter financiar. Ordinea, curățenia și disciplina se pot face și fără bani. Satu Mare nu este un caz izolat. În controalele pe care le-am efectuat, am văzut și mai rău.
Unii mă acuză de conducere de tip sovietic. Știți că, atunci când plecam din minister, colaboratorii mei erau sunați și întrebați la ce spital merg și toată lumea făcea curățenie, ceea ce înseamnă că de asta este nevoie — sau numai de asta este nevoie — pentru ca în spitale să se facă dezinfecție și curățenie — permanenta amenințare a unui control, ceea ce este incredibil și inadmisibil într-un sector în care curățenia și mediul aseptic sunt coordonate fundamentale. Mizeria din spitale, neglijența în actul de sterilizare sunt un atentat la sănătatea publică. În urma controalelor pe care le-am făcut, am și demis manageri pentru așa ceva.
Cred că este de datoria mea să fac controale și să iau măsuri atâta timp cât toată lumea arată spre minister când ceva nu merge la spitalul X sau Y.
Din păcate, justiția i-a repus în funcție pe managerii demiși, în disprețul oamenilor care ajung în spital și sunt norocoși dacă nu pleacă mai bolnavi.
Știți că suntem printre țările fruntașe la infecțiile cu virușii hepatitei B și C, care se dobândesc și din cauza manevrelor medicale cu instrumentar prost sterilizat?
Unii parlamentari au considerat insolentă propunerea mea ca justiția să preia numirea directorilor de spitale. Sigur, ca o autoironie, aș fi curios dacă ar mai gândi așa în cazul în care ar pleca din spital cu o infecție nozocomială sau — Doamne ferește! — cu alte tipuri de viruși. Ar trebui să se gândească bine ce se întâmplă în spitale atunci când iau decizii.
O altă mare problemă a inițiatorilor moțiunii este descentralizarea sistemului, pe care mă acuză că am ratat-o. Sigur, modul în care se fac asemenea afirmații în moțiune este hilar. Formularea acestei acuzații denotă lipsă de informare.
Nu am ratat nimic, stimați colegi!
Pe site-ul Ministerului Sănătății Publice este un proiect foarte clar privind centralizarea, numai că decizia de descentralizare și modul în care trebuie făcut acest lucru sunt extrem de importante, pe care nu și le poate asuma o singură persoană. Este nevoie de o convergență de opinii, de o dezbatere publică.
Cu această ocazie, vreau să vă informez că reprezentanții ministerului se vor adresa grupurilor parlamentare pentru a
discuta pe marginea proiectului de descentralizare. Așa cred că este corect.
Nu în ultimul rând, vreau să vă informez că, la capitolul descentralizare, am făcut câțiva pași.
Prin legea reformei în sistemul sanitar am înființat fondul unic de dezvoltare. Prin acest fond, spitalele vor putea să se doteze singure, fără acordul ministerului, cu aparatura de care au nevoie. Acesta este cel mai clar exemplu de descentralizare financiară. Dacă spitalele vor asigura servicii de calitate și performanțe financiare, vor acumula acest fond în folosul spitalului, care va avea la dispoziție resurse importante pentru investiții. De asemenea, am descentralizat programele de diabet, oncologic și posttransplant.
Constat cu surprindere că autorii moțiunii sunt nemulțumiți că, prin descentralizarea acestor programe, a crescut consumul valoric. Mi se pare iresponsabilitate să consideri că este rău să lărgim accesul la medicație mai bună.
Vreau să vă precizez că descentralizarea programului de diabet s-a născut ca urmare a sugestiilor venite de la pacienții care, lunar, erau nevoiți să vină în capitalele de județ să-și ridice rețeta și medicamentele. Că prin descentralizare am făcut acest program să funcționeze în interesul pacienților, dar văd că grija pentru pacient îi deranjează pe colegii din P.D. și mai ales pe unii de la P.L.D.
Un alt subiect asupra căruia vreau să fac unele precizări este cel legat de medicamentele compensate. Criza de medicamente este o situație cu care se confruntă, în general, toate sistemele sanitare, chiar și din țările Uniunii Europene, la al căror nivel ne-am dori să ajungem. Medicamentele nu ajung niciodată, nicăieri în lume.
De ce se simt în România mai acut aceste lipsuri? Pentru că are două particularități: o populație îmbătrânită, deci cu mai multă nevoie de medicamente, și, pe deasupra, o populație săracă. Încercăm să găsim permanent fonduri pentru rezolvarea acestei probleme. La fiecare jumătate a lunii, casele de asigurări suplimentează sumele alocate lunar farmaciilor. Din păcate, deocamdată, suntem deficitari la capitolul abilitate instituțională de a monitoriza și controla prescrierea de medicamente.
În controalele pe care le-am efectuat, am constatat că unii medici prescriu rețete în exces. Și am dat câteva exemple: în Călărași, medicii au prescris, într-un weekend, 700 de rețete — dacă ar fi acordat două minute de pacient, fără scrierea rețetei, ar fi lucrat 23 de ore, ceea ce este imposibil — , am găsit rețete scrise pe numele unor persoane decedate sau rețete eliberate în ultima zi a lunii în curs pentru luna următoare, potrivnic prevederilor legale. În condițiile acestea, nu ar ajunge întreg bugetul sănătății pentru satisfacerea cererii de medicamente.
Am lăsat la final acuzația potrivit căreia eu personal aș fi încălcat dreptul medicilor absolvenți în 2005 de a-și ocupa posturile de rezidenți în medicina de familie.
Mai mare tupeu la Paveliu n-am auzit până acum! Pentru clarificarea acestui aspect, îi cer să ceară lămuriri și informații profesorului Mircea Cinteză, care era ministru atunci când s-a luat decizia ca, începând cu 2005, absolvenții facultăților cu profil medical să dobândească dreptul de liberă practică odată cu dobândirea licenței.
Deci, domnule deputat, întrebați-l pe dânsul cum a aplicat legea.
De ce au ajuns medicii să dea în judecată ministerul și să câștige, iar eu, acum, trebuie să corectez greșeala lui, aplicând o hotărâre judecătorească? Acesta este adevărul! Ce spuneți dumneavoastră este o minciună.
Dar vreau să vă spun că am mai făcut ceva pentru medici, ceva ce niciun ministru al sănătății, medic, nu a făcut. Am reușit să obțin creșteri salariale de peste 22% pentru personalul medical și, respectiv, de 40% pentru rezidenți. Și probabil asemenea creșteri vom putea să facem și anul viitor. Sigur, este puțin, având în vedere importanța muncii lor, dar atât poate suporta acum bugetul României și, mai ales, atât putem să suportăm pentru faptul că sănătatea este prioritate națională și putem să dăm mai mult decât la alte domenii.
Doamnelor și domnilor deputați,
În ultimii 17 ani, în sănătate, nu s-a investit nici măcar în anii electorali. Toate guvernele măreau pensiile și salariile bugetarilor cu câteva luni înainte de alegeri. Nimeni nu s-a gândit să construiască un spital, să-l doteze, să ieftinească medicamentele, măcar să promită că va face în programele electorale ceva pentru îmbunătățirea stării de sănătate. Chiar unul dintre oponenții mei cei mai înverșunați recunoștea că nu a vrut să se facă reformă în sănătate. Guvernul din care fac parte dovedește că sănătatea este o prioritate națională strategică.
V-am prezentat ce am realizat și care sunt pașii următori obligatorii pentru a aduce sistemul sanitar mai aproape de cetățean. V-am demonstrat că vreau să fac reformă și nu cedez la presiuni de niciun fel, în ciuda campaniilor de presă care au loc de câteva săptămâni încoace. Nu mă las intimidat de campanii mincinoase și demagogice. Nici chiar atunci când sunt jignit, calomniat, amenințat eu și, ceea ce este mai dureros și inadmisibil, familia mea.
În consecință, stimați colegi,
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.