Octavian Știreanu

## Mulțumesc, domnule președinte.

Fiind prima dată în această ipostază, cred că este o datorie de politețe să mă prezint. Mă numesc Octavian Știreanu, sunt vremelnic secretar de stat la Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național și reprezintă pentru mine o onoare să mă prezint în fața dumneavoastră, în susținerea unui proiect de lege.

Până la ordonanța de urgență a Guvernului aflată astăzi în atenția dumneavoastră, materia aceasta care reglementează managementul instituțiilor culturale de drept public, al instituțiilor de spectacole, muzee și așa mai departe se afla sub jurisdicția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2005.

Răstimpul aplicării acestei ordonanțe de urgență a Guvernului – trei ani – a devoalat o mulțime de disfuncții și a creat o mulțime de dificultăți în ceea ce se cheamă managementul instituțiilor culturale de drept public. Ordonanța de urgență a Guvernului, prezentată astăzi în fața dumneavoastră, își propune să corecteze câteva dintre anomaliile, dintre disfuncțiile create în timp, constatate în timp, prin aplicarea, repet, a unei ordonanțe de urgență a Guvernului care datează din 2005.

Îmi îngădui să amintesc câteva dintre aceste disfuncții pe care ordonanța de urgență în cauză își propune, oricum, să le elimine.

În primul rând, este vorba despre perpetuarea unui carusel de litigii de muncă. Sunt și acum, în sistemul instituțiilor culturale, foști directori, scoși cândva din această funcție, care, ulterior, s-au adresat instanțelor, au recăpătat dreptul de a reveni în funcțiile respective, dar, între timp, acele instituții sunt conduse de directori interimari de la care, probabil, ne așteaptă noi procese, de îndată ce vor fi repuși în drepturi foștii directori care și-au câștigat dreptul în instanță.

O a doua anomalie constatată în timp se referă la arbitrariul, la subiectivitatea în a compara proiecte de management cultural dintre cele mai diferite, neexistând un criteriu unitar – ceea ce s-ar chema un caiet de sarcini – privind modul în care poate și ar trebui să fie condusă o instituție de cultură. Aceeași subiectivitate rezultă și din absența unor criterii privind evaluarea contractelor de management sau evaluarea managementului, fapt care a condus, de asemenea, la o suită de contestații și de procese privind evaluările comisiilor de evaluare ale managerilor de instituții culturale.

O a treia anomalie constatată, de asemenea, în acest răstimp, se referă la faptul că se produce o confuzie în sistemul de conducere a instituțiilor culturale între cele care presupun management cultural și cele care presupun doar administrare culturală.

În sfârșit, acea Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 26/2005 prevedea posibilitatea ca unul și același manager să conducă mai multe instituții culturale și chiar prevedea și posibilitatea ca o instituție de cultură să fie condusă de o persoană juridică. Ne putem imagina cu ușurință ce ar însemna o filarmonică, nu-i așa, care să fie condusă de o persoană juridică.