Borbély László

## **Domnul Borbély László:**

Domnule președinte al Senatului, Doamnă președinte al Camerei Deputaților, Domnule președinte Emil Constantinescu,

Domnule Arhiepiscop Ioan Robu,

Stimați invitați,

## Dragi colegi,

Au trecut 20 de ani de la acele zile în care, nu știu cum ați simțit dumneavoastră, dar eu, atunci, simțeam că da, pentru aceste zile, a meritat să trăiesc. Au meritat acele zile, care sunt unice în viața fiecăruia, și îmi pare rău că nu suntem astăzi mai mulți, pentru că trebuie să ne punem întrebarea: ce am făcut în acești ani? Ce am făcut fiecare acolo unde ne-a trimis soarta? Ce am făcut pentru acele idealuri formulate foarte simplu de acei tineri care au fost în stradă?

Da, flacăra revoluției a pornit de la Timișoara, un oraș multietnic, tolerant, unde s-au strâns și români, și maghiari, și

germani, și sârbi, și locuitorii Timișoarei la parohia pastorului reformat László Tökés. După aceea, știți ce a urmat.

În 21 decembrie 1989 a fost revoluție și la Târgu Mureș și s-a tras în revoluționari. Au murit șase oameni, trei de etnie română și trei de etnie maghiară, într-un oraș unde aproape jumătate din cetățeni erau de etnie română și jumătate erau de etnie maghiară.

Am crezut atunci că toate lucrurile se vor rezolva, că am obținut libertatea... Și a urmat martie 1990, la Târgu Mureș: primul conflict interetnic din această zonă a Europei, când au fost învrăjbiți românii și maghiarii unii împotriva altora de strigoii trecutului – 6 morți, 300 de răniți.

Au urmat mineriadele...

Însă iată că acum suntem membri ai Uniunii Europene, membri ai NATO, dar, oare, am făcut tot ce trebuia să facem în spiritul a ceea ce au dorit acei revoluționari și noi, cei care am fost în stradă, cei care am ieșit? Și, credeți-mă, atunci fiecare dintre cei care au fost în stradă a dat piept cu moartea, pentru că nu știam unde se vor duce gloanțele. Atunci, cei care au fost în stradă au dat piept cu moartea!

Trebuie să ne punem această întrebare, pentru că, iată, au trecut 20 de ani și un consiliul local, iarăși Târgu Mureș, votează acum, nu de mult, să se ridice o statuie unui general care a avut un rol cel puțin controversat în acele zile, vorbesc de generalul Gușă, care a fost învinuit într-un proces, împreună cu alți generali. A murit în 1994 – să-i fie țărâna ușoară! –, dar nu cred că, după 20 de ani, avem nevoie de o asemenea statuie.

Nu trebuie să uităm ca, în spiritul a ceea ce au gândit acei revoluționari, în spiritul a ceea ce trebuie să facem în fiecare zi pentru noi, pentru copiii noștri, să putem spune cu sufletul împăcat: da, a meritat!

Eu sunt convins că a meritat.

Mulțumesc.