Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

## Domnule președinte al Senatului,

Domnule candidat la funcția de prim-ministru Victor Ponta, Doamnelor și domnilor miniștri desemnați, Stimați colegi,

Mi-e foarte greu să vorbesc din această postură, pentru că niciodată n-am fost obișnuit să folosesc nici arcușul, nici peria. M-am obișnuit să folosesc arma tradițională din Parlament, și pe aceea aș denumi-o „sabia cuvântului”. Și îmi pare rău că trebuie să fac acest lucru, încrucișându-mi sabia, de această dată, cu președintele Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, pe care, ascultându-l, m-am trezit un pic din amorțeala luărilor de cuvânt precedente, pentru că am avut impresia pentru câteva clipe că trăiesc în altă țară, într-o țară în care minoritățile sunt desconsiderate, o țară în care drepturile minorităților sunt călcate în picioare, și din acest motiv aș vrea să îi rog pe colegii noștri din UDMR, pe reprezentanții celorlalte minorități reprezentate în Parlament să-și ia un moment de reflecție și să considere că poate nu au întotdeauna dreptate. Cel puțin în cazul înființării liniei de predare în limba maghiară la UMF, eu am o serie de semne de întrebare pe care vreau să vi le ridic și sigur că poate o să-mi răspundeți astăzi sau cu un alt prilej, pentru că discuțiile și dezbaterile cred că merită să continue pe acest subiect.

Trăim astăzi într-o Europă în care granițele se estompează pe zi ce trece.

Trăim într-o Europă în care diferențele între țări, între națiuni devin din ce în ce mai puțin relevante.

Demersul pe care îl susțineți cu atâta fervoare mi se pare că merge exact în contrasens cu ceea ce vrea Europa să devină.

Mi se pare că nu realizați că mergeți către un drum care înseamnă mai degrabă segregare sau izolaționism, și mie mi se pare că este regretabil.

Eu cred că România a făcut progrese importante în ceea ce înseamnă acordarea drepturilor minorităților. În cei 22 de ani care s-au scurs de la căderea comunismului, minoritățile au câștigat drepturi importante, au obținut lucruri pe care nu le visau, poate, cu efortul nostru, al tuturor, al dumneavoastră și al nostru, al tuturor guvernelor care s-au succedat în România acestor 22 de ani, și cred că nu aveți de ce a vă teme pentru viitor. Cred că putem să privim cu încredere viitorul și cred că preocuparea dumneavoastră, care este și a noastră, de a vă păstra identitatea în ceea ce privește limba, cultura, tradițiile nu trebuie să fie nicidecum pusă sub semnul întrebării și nu trebuie să aveți grijă în această direcție.

În ceea ce privește, însă, votul pe care trebuie să-l dăm astăzi pentru învestirea noului Guvern, mi-aș permite, trecând la o altă rubrică de subiecte, să fac câteva constatări. Nu aș vrea să dau niciun fel de sfat.

Prima constatare pe care aș dori să o fac este legată de atitudinea total diferită pe care a adoptat-o candidatul la funcția de prim-ministru și candidatul la funcția de ministru de finanțe în relația cu Fondul Monetar Internațional, o atitudine care se deosebește radical, aș spune, de ceea ce am văzut în ultimii trei ani și jumătate, o atitudine umilă, de multe ori mi-a dat senzația că Guvernul României nu există sau că negociază în genunchi. Și vreau să vă felicit pentru această abordare, care iată că este și dătătoare de roade. Dătătoare de roade pentru că ați putut să anunțați deja, ca o primă măsură, reîntregirea salariilor în două trepte și returnarea banilor reținuți abuziv către pensionari.