Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

Domnule prim-ministru, Doamnelor și domnilor miniștri, Stimați colegi parlamentari,

Suntem la o nouă inovație de tehnică parlamentară. Avem, în ultima vreme, multe inovații politice: Guvern tehnocrat, acum facem dezbaterile după vot!

Vă atrag atenția că dezbaterile, în mod normal, aveau loc înainte de vot și explicația votului era, oarecum, secundară. Dar, în fine, îmi asum vina de a nu fi fost prezent aici, mai devreme, în sală.

Eu îmi imaginam că astăzi suntem totuși la cea mai importantă dezbatere politică într-un an, pe legea fundamentală a bugetului, lege care, așa îmi imaginez eu – și bănuiesc că și mulți dintre dumneavoastră –, ar fi trebuit să ne dea o imagine clară, foarte clară pe care acest Guvern o are pentru viitorul României. Cu alte cuvinte, ar trebui să desenăm prin buget ce fel de Românie vrem. Astăzi, ar trebui să discutăm, aș spune, despre acest lucru în principal, cum clădim acest viitor, dar, bineînțeles, în condițiile în care ne-am stabilit niște priorități.

Vreau să mă refer la faptul că, cu puțin timp în urmă, în programul pe baza căruia a fost învestit Guvernul condus de domnul prim-ministru Cioloș – nu-mi amintesc exact numărul versiunii –, programul exprima dorința și intenția unui proiect economic care să se întindă pe durata a 10 ani. Poate vă mai amintiți acest lucru.

Dacă ar fi însă să coborâm în domeniul concretului, o să constatăm că în proiectul de buget sunt o serie de lucruri care mie mi se par anomalii, și anume: sistemul de apărare primește de două ori mai multe fonduri decât sistemul național de educație, cercetare și inovare luate împreună, iar serviciile secrete, bineînțeles, de patru ori mai multe fonduri decât cultura și patrimoniul național. E interesant, nu?! Întărirea structurilor de forță ale statului – de altfel, destul de tari, după cum le vedeți și în prezent – este infinit mai bine subvenționată decât demnitatea și creativitatea cetățenilor. Dreptul acestora la o viață autonomă, responsabilă, împlinită și rodnică pălește în fața dorinței statului de a-și spori puterea de control asupra vieții cetățenilor.

Am să vă citez spusele unui profesor universitar de drept care remarca că numărul interceptărilor efectuate de serviciile secrete cu motivația „siguranță națională” a crescut exponențial, de parcă am fi un popor de teroriști.

Așadar, asistăm că suntem ascultați de-a valma, ziariști, oameni de afaceri, simpli cetățeni, de parlamentari nu mai vorbesc, cred că n-a scăpat unul dintre dumneavoastră neascultat. În fine, de cele mai multe ori, toate aceste interceptări nu au nicio legătură, evident, cu siguranța națională.

În aceste condiții, nu este de mirare că bugetele instituțiilor de forță ale statului cresc cu rapiditate, dar este de mirare că noi, Parlamentul, asistăm, aș spune, indiferenți, aproape neputincioși, la aceste fenomene nocive la adresa democrației și drepturilor omului. Vă propun însă o analiză mai cuprinzătoare a bugetului pe 2016. Și eu cel puțin am constatat, poate și dumneavoastră, că ne proiectează spre o Românie pe care nu mi-aș dori-o, o Românie de rangul doi, la periferia Uniunii Europene, o Românie furnizoare de muncă..., de forță de muncă ieftină, aproape ca o țară de lumea a treia. Acest lucru sigur că este întărit și de spusele binecunoscute ale ministrului de finanțe.