„Formarea PLR, un moment prielnic al coagulării electoratului de centru-dreapta”
Odată cu ruperea USL, foarte mulți analiști politici opinau că destrămarea USL va genera destrămarea majorității parlamentare care susținea Guvernul României. Eram convinși că PNL, din momentul părăsirii guvernării, se va scinda, iar parlamentarii liberali vor fi atrași de alte partide parlamentare, din partea dreaptă a eșichierului politic. Iată că evoluția evenimentelor a infirmat în parte aceste preziceri, în sensul că liberalii s-au scindat, într-adevăr, dar nu cu o migrație masivă a parlamentarilor la mai multe partide, ci numai către unul singur, acela înființat de fostul premier al României, Călin Popescu-Tăriceanu.
Alianța PNL–PDL, formată în vederea alegerilor prezidențiale, cu speranța unei fuziuni a celor două partide, a generat formarea unui nou partid de orientare liberală, și care s-ar putea să salveze liberalismul din România. Partidul nou-format, denumit Partidul Liberal Reformator, a adunat într-un timp foarte scurt peste 30 de parlamentari, cei mai mulți de la Partidul Național Liberal, lăsând impresia că USL se poate reface, dar, mai cu seamă, conturând arcul guvernamental și asigurând punerea în practică a Programului de guvernare al USL, care a fost votat de 62% din electoratul românesc.
Până aici toate au fost bune pentru formațiunea politică nou-formată, dar, chiar dacă PLR întrunește numărul de parlamentari pentru formarea de grupuri parlamentare, atât în Camera Deputaților, cât și la Senat, acest deziderat nu mai poate fi atins, întrucât Regulamentul de funcționare a celor două Camere interzice acest lucru! Motiv pentru care Partidul Liberal Reformator, pentru o acțiune parlamentară concretă în susținerea arcului guvernamental, trebuie să se alipească unui grup parlamentar deja funcțional. Iar singurul partid de centru-dreapta din arcul guvernamental este Partidul Conservator, situație în care s-ar putea forma un grup parlamentar, al treilea ca mărime din Parlament.
Pe cale de consecință, se impun negocierea, redactarea și semnarea unui acord parlamentar de colaborare în Parlamentul României, cu obiectiv clar de susținere a Guvernului. Problema acestui nou grup parlamentar ar fi legată de decizia de susținere a unui candidat prezidențial, dar, cum Partidul Conservator a anunțat în urma unui congres susținerea pentru Victor Ponta, problema susținerii la prezidențiale se complică dacă ținem cont că arcul guvernamental are doi prezidențiabili: Victor Ponta și Călin Popescu-Tăriceanu.
Cum acest subiect poate fi tranșat foarte repede și foarte clar, cred că acordul parlamentar poate fi extins și în teritoriu, mai ales după aprobarea migrației aleșilor locali prin ordonanța de urgență. Partidul Conservator ar putea ieși întărit la nivelul județelor și regiunilor, pentru că deja are câteva structuri locale rezultate în urma alegerilor locale din iunie 2012. Cred că și conducerile celor două partide sesizează momentul politic extrem de prielnic pentru stabilizarea electoratului de centru-dreapta, care a devenit extrem de dezorientat după fuziunea PNL cu PDL.
Acțiunea politică în sensul realizării celor de mai sus trebuie să fie rapidă și eficientă, altfel vom rata un moment politic foarte bun pentru o stabilitate guvernamentală superioară și pentru consolidarea electoratului de centru-dreapta.
## „Nevoia de suplimentare a bugetului MAN”
Pentru noi toți este din ce în ce mai clar faptul că „marele urs de la răsărit”, Rusia, după anexarea Crimeii și aplicarea sancțiunilor UE și SUA, va continua invazia Ucrainei, tocmai ca răspuns la apropierea UE și NATO de granițele sale. În acest context european foarte dificil, este drept, România nu trebuie să se mulțumească cu statutul de observator al acestor evenimente, ci trebuie, în opinia mea, să adopte măsuri guvernamentale urgente de întărire a capacității de apărare a granițelor țării, de premobilizare a tuturor resurselor logistice ale țării, materiale și umane, în vederea prevenirii escaladării situației de la granița Rusiei cu Ucraina.
„A ne culca pe o ureche”, cum spune românul, și a miza exclusiv pe faptul că suntem țară membră UE și NATO ar fi o greșeală de neiertat în noul context geopolitic din estul Europei, deoarece am fost, suntem și vom fi pentru totdeauna la intersecția uriașelor interese geopolitice și economice ale marilor puteri europene și mondiale.
Nu trebuie uitat nicio clipă acest lucru de către niciun fel de construcție guvernamentală, de niciun fel de majoritate parlamentară, de niciun politician, și acesta este un foarte serios motiv pentru revizuirea bugetului Ministerului Apărării, în sensul majorării semnificative a acestuia.
Sunt două proverbe românești care sunt mai actuale ca niciodată: „Ce poți face astăzi, nu lăsa pe mâine!” și „Vecinul te ajută, dar nu îți face treaba ta!” Trebuie să fim foarte atenți la ce se întâmplă în jurul nostru și să luăm măsurile preventive necesare. Majorarea sau măcar suplimentarea bugetului Ministerului Apărării este imperios necesară, iar Guvernul României trebuie să aibă în vedere acest lucru, pentru că nu este de glumă cu ceea ce se întâmplă la granițele României!
Eu sper că Marele Stat Major al Armatei a analizat situația creată, iar MAN-ul a făcut demersurile necesare pentru adoptarea cadrului legislativ necesar, pentru că CSAT-ul încă nu a fost convocat de președinte.
În această chestiune trebuie să fim uniți, să dăm dovadă de solidaritate națională și să renunțăm la disputele politice care subminează autoritatea instituțiilor de apărare a țării, și în interiorul țării, dar, mai grav, și în exteriorul ei. Unitatea societății românești în jurul intereselor naționale de apărare a teritoriului național este singura soluție în acest moment.
Poate este nevoie de un împrumut extern, poate trebuie să reducem cheltuielile bugetare, poate trebuie instituite noi surse de majorare a bugetului Ministerului Apărării – nu știu, dar ceva trebuie făcut imediat!
Nu mai avem ce aștepta, trebuie să rezolvăm într-un fel această problemă, care ține exclusiv de voința politică internă și care trebuie tratată ca prioritate națională. *
„Stabilitatea internă și securizarea granițelor României, prima urgență!”
Afirmam la începutul acestui an că pretențiile exagerate ale minorității maghiare din România privind autonomia teritorială a ceea ce ei denumesc „Ținutul Secuiesc” sunt strâns legate de eforturile diplomației românești de a ajuta
Republica Moldova pe drumul integrării în Uniunea Europeană (eforturi ce sunt zădărnicite de diplomația rusă) și de situația tot mai instabilă din Ucraina.
Regret că am avut dreptate atunci, pentru că, iată, Rusia deplasează trupe și tehnică de luptă pe teritoriul Ucrainei, apropiind conflictul ucrainean de granițele României, amenințând direct și Republica Moldova, iar UDMR, partid aflat la guvernarea României, nu are altceva mai bun de făcut decât să depună în Parlament proiectul de autonomie teritorială a celor trei județe aflate în inima României. Este vorba de județele Harghita, Covasna și Mureș, unde populația maghiară se spune că ar fi majoritară și că s-ar urmări unele modele europene.
Pe fondul evenimentelor din Fâșia Gaza, Siria și Irak, evenimente pe care SUA par să nu le mai controleze, Rusia acționează în Ucraina fără să ia în seamă reacțiile firave ale UE și NATO, Ungaria aduce reproșuri structurilor conducătoare ale UE pentru sancțiunile aplicate până acum Rusiei, iar liderul Jobbik se plimbă dezlegat prin Ardealul românesc, după ce a fost declarat _persona non grata._
Este clar pentru toți că UDMR-ul, care are miniștri în Guvern, care are vicepremier, își adaptează toate acțiunile interne, guvernamentale sau parlamentare după mișcările Rusiei în Ucraina, care Rusie pare să spună României și lui Traian Băsescu că trebuie să aibă grijă cu susținerea Republicii Moldova, că s-ar putea să aibă mari probleme în Ardeal cu minoritatea maghiară...
De ce autoritățile române nu au avut nicio reacție după manifestările violente ale extremiștilor unguri din 15 martie 2014, de la Sfântu Gheorghe și Târgu Mureș, este greu de dat un răspuns și de ce Traian Băsescu irită prin declarațiile sale Rusia este și mai greu de înțeles, doar dacă nu este vorba de un interes personal de prelungire a mandatului prezidențial motivat de situația de la granițele României.
Eu sunt convins că aceste coincidențe nu sunt deloc întâmplătoare și de aceea factorii politici responsabili cu stabilitatea internă a țării și cu securitatea granițelor României trebuie să ia cât mai repede măsuri, pentru că, așa cum spuneam în primăvară, umbrela NATO nu este suficientă.
Aceste măsuri preventive trebuie luate imediat, până nu este prea târziu!
„OUG nr. 55/2014 trebuie aplicată numai alianțelor politice din 2012”
Recenta ordonanță de urgență adoptată de Guvernul României, prin care se dă liber aleșilor locali de la alegerile locale din iunie 2012 și care a stârnit un val de proteste ale opoziției, ar trebui aplicată numai alianțelor politice care s-au prezentat la alegerile locale din 2012 pe liste comune.
De ce spun acest lucru? Foarte mulți analiști politici spun că ordonanța ar putea fi primul pas spre un partid unic, alții că ordonanța corectează majoritățile din consiliile locale formate printr-o alianță politică care ulterior s-a destrămat. Cu alte cuvinte, PSD, partidul (majoritar) cu cei mai mulți aleși locali (primari, viceprimari, consilieri locali și consilieri județeni), este pus în situația de a intra în minorități electorale locale, ca urmare a părăsirii USL de către PNL. Eu am fost unul dintre cei din forurile de conducere ale Partidului Conservator care nu au votat formarea ACD-ului și nici a USL-ului înainte de alegerile locale. Unul dintre motive a fost legat de această situație improbabilă, pe atunci, în iureșul creșterii USL în cercetările sociologice, care iată că, în noua situație politică, modifică voința electoratului manifestată în iunie 2012.
Ordonanța trebuie corectată pentru a elimina orice bănuială privind alegerile prezidențiale. Nu pot fi de acord cu posibilitatea ca un primar să aleagă alt partid (altul decât cel cu care a câștigat scrutinul electoral) dacă partidul din care făcea parte nu era membru al vreunei alianțe politice sau electorale. Nu este corect față de votul politic al electoratului, care, când a ales persoana, a ales într-o oarecare măsură și partidul pe care îl reprezenta în consiliul local respectiv. Orice primar al unei alianțe politice poate să-și aleagă partidul cu care va continua mandatul, pentru că nu va ști niciodată raportul de voturi dintre partidele componente ale alianței și ponderea lor în mandatele consilierilor locali sau județeni.
Un primar care a obținut mandatul prin candidatura pe o siglă de partid nu ar trebui să se bucure de acest drept, pentru că așa ceva ar contura un gest de „prostituție” politică. Poate este aspră această abordare, dar cum s-ar putea defini schimbarea partidului în scopul obținerii unor avantaje, fie ele chiar și legate de obținerea de fonduri europene? Dincolo de toate acestea, „traseiști politici” ar putea fi catalogați numai acei aleși locali care ar migra către putere, în urma materializării unor promisiuni de la un partid aflat la putere; cei care vor alege continuarea mandatului într-un partid de opoziție nu s-ar încadra la acest capitol.
Pe de altă parte, consilierii locali sau județeni, validați pe o alianță electorală în baza căreia s-au format majorități locale solide, ar putea fi și ei catalogați ca „traseiști politici”, de vreme ce, odată cu plecarea din partidul membru al alianței la alt partid, se generează o nouă majoritate locală, punând sub semnul îndoielii alegerea viceprimarilor, gest care ar putea fi cel puțin imoral.
Să așteptăm, așadar, decizia Curții Constituționale privitoare la acest subiect, dar, până atunci, ordonanța produce efecte juridice, care s-ar putea să nu mai fie „reperate” dacă răspunsul de la CCR va îngreuna acest lucru. Iar după publicarea răspunsului CCR este posibil să asistăm cu toții la acțiuni în instanță care s-ar putea derula pe o bună perioadă de timp, luni sau poate chiar ani de zile.
Se pare că OUG nr. 55/2014 va avea soarta aceleia propuse în 2006 de Guvernul PDL, adică să producă confuzie în rândul electoratului românesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.