Constantin Gheorghe

## **Domnul Constantin Gheorghe:**

Vă mulțumesc, doamna președinte de ședință.

Domnul senator Hașotti n-o să-mi pună piedici, sunt convins. Doamna președinte,

Stimați colegi,

Citind o prevedere din acest proiect de lege privind modificarea acestei ordonanțe și profitând de faptul că reprezentantul Guvernului este aici cu noi, aș vrea să spun că nu mi-aș fi dorit o recunoaștere a stării de sănătate într-un proiect de lege.

La art. 8[1] din capitolul 3 se spune așa: „Personalul armatei rănit ca urmare a acțiunilor militare și cel invalid, potrivit prevederilor art. 2 lit. c) și d), beneficiază de următoarele drepturi...”, și vă rog să rețineți ce se stipulează în acest proiect de lege de modificare a ordonanței, la litera a) a aceluiași capitol se spune: „tratament în străinătate în cazul în care afecțiunile nu pot fi tratate în țară, cu suportarea cheltuielilor reprezentând costurile tratamentului și a cheltuielilor aferente din bugetul Ministerului Apărării”.

Este o frază în această lege care nu face altceva decât să arate că România, țară membră a Uniunii Europene, nu poate să trateze pe teritoriul ei, în sistemul actual de sănătate, bolile răniților care vin din aceste acțiuni. Este trist să constatăm că într-o lege se arată că nu avem capacitatea instituțională de a pune la punct sănătatea în România, ca țară membră a Uniunii Europene.

Sigur, militarii vor beneficia de acest lucru. Mi se pare că este bine, referindu-mă la stadiul actual al stării Ministerului Sănătății Publice din România, dar ce facem cu civilii? Sunt mulți civili care nu pot să-și salveze viețile, pentru că nu dețin mijloace financiare și apelează la tot felul de lucruri care nu sunt demne de cetățenii unei țări europene, și mă refer la acele televoting-uri și așa mai departe.

Sigur, îmi doresc, pe viitor, când Guvernul va propune un proiect de lege, să nu se mai stipuleze că nu suntem în stare să tratăm cetățenii României.

De asemenea, mi se par puțin cam exagerate și puțin cam birocratice cele prevăzute la paragraful 2 de la același articol, care spune că „membrii familiei și/sau alte persoane care vizitează personalul prevăzut la alineatul (1) pot utiliza gratuit spațiile de cazare din căminele militare, iar aprobarea nominală pentru cazarea acestor persoane se acordă de către ministrul apărării”.

Mi se pare extrem de complicat să te duci la un bolnav într-un spital militar, să stai cu el și să iei o aprobare de la ministru, când se poate lua, foarte simplu, o aprobare de la comandantul unității.

Vă mulțumesc.